Pure Love

RSCN5883Unii oameni (poate cei mai firavi) se încăpățânează să adune în ei tot ceea ce e mai frumos din jurul lor. Își construiesc un zid în fața tuturor lucrurilor ce încearcă să-i altereze zi de zi. Acumulează tot ce poate fi mai sublim, mai rafinat, mai strălucitor. Cei mai puțini dintre ei ajung și la etapa de purificare, de șlefuire a ceea ce au adunat în timp. Și să nu credeți că aceste lucruri le poate acumula oricine sau se pot acumula oricum. Trebuie timp și răbdare. Sacrificiu în fața timpului care urlă la tine: “Trăiește clipa!” Iar ei parcă au stabilit dinainte un drum pe care trebuie să-l parcurgă în liniște. Devin niște ciudați în demersul lor, dar sunt atât de gingași și de stăruitori în tot ceea ce fac. Și fiecare ajunge în acel punct în care știe că are atât de multe de oferit. Se lasă purtat de val și parcă obosit nu mai stăruie a căuta atent lumina în fața căreia trebuie să se deschidă ca om. Iar cei care nu au găsit un drum al lor sunt poate cei mai conștienți de comoara pe care o au asupra lor, ceilalți. Ca niște prădători atacă fără milă, iar acei oameni aleși devin într-o clipă victime sigure. E un ritual al vieții ca tot ce s-a acumulat în timp să se consume atât de repede față de cineva care nu înțelege nici un minim efort al omului în fața a tot ce este și poate deveni frumos. Dăruiesc atât de multe fără a conștientiza munca lor. Ei sunt doar mândri că pot oferi lumii ceea ce nu apare tuturor. Ei știu că simțurile lor sunt mult mai dezvoltate și acceptă varianta schimbului. Asemeni vampirului, după ce sunt secătuiți de toată frumusețea de care dispun, ei sunt lăsați căutătorilor de “cadavre”. Aceștia dacă te găsesc, repede îți alină suferința și te coboară în “întuneric”. Tocmai pentru că ei au cunoscut ceea ce este frumos și sublim, sunt pedepsiți a rămâne pe vecie în propria urâțenie. Cei care scapă de grotesc se recuperează în timp, dar ca niște ologi caută vindecarea, fără a ști că boala este necruțătoare.

11 minute

11 Minute de Paulo CoelhoÎmi aduc aminte cu plăcere de o întâmplare de prin anii facultății când împreună cu amicul meu Adi mergeam cu trenul înspre Cluj. El era pur și simplu absorbit și fascinat de o carte pe care o citea în italiană sau în spaniolă. Era Paulo Coelho. Mi se părea un autor la modă care îmi aducea aminte de cum se înghesuia lumea la cinematograf să vadă “Titanic”. Am refuzat să citesc un astfel de autor considerând că sunt lecturi mai interesante pentru mine la acea vreme. Între timp am mai citit câte ceva din acest autor în încercarea de a-mi schimba părerea. Zilele acestea cineva mi-a dat cadou o carte de Coelho “Unsprezece minute”.  Fără să-mi dau seama a doua zi o și terminasem de citit. O carte interesantă și prin prisma subiectului, care mi-a plăcut și m-a relaxat oarecum. O tânără prostituată braziliancă care la vârsta de 23 de ani ajunge la Geneva unde învață ce înseamnă iubirea : “În dragoste, nimeni nu poate leza pe nimeni; fiecare dintre noi e răspunzător pentru ceea ce simte și nu putem da vina pe altul pentru asta…Asta e adevărata experiență a libertății: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda”.

M-a impresionat plăcut felul în care Coelho prezintă experiențele acelei tinere, în Elveția, timp de un an : “Fiecare ființă umană își trăiește propria dorință; asta face parte din tezaurul său și, chiar în cazul unei emoții care-l poate îndepărta pe cineva, de obicei îl aduce în apropiere pe cine este important pentru ea”.

Dincolo de cele 11 minute(ce reprezintă sexualitatea) există atâtea lucruri minunate ce se pot întâmpla, ce pot fi descrise, ce pot fi trăite, ce te pot împlini ca om, doar dacă nu devii un sclav al lucrurilor banale, monotone, comune.