Ca un adolescent

RSCN59231. Mi-e dor ca natura să te recunoască dintr-o privire și să te miros a tei și salcâm. Iar de pe coapsa ta să iau un fir de iarbă rătăcit și el în jocul iubirii.

2. Întotdeauna când vreau să te cuprind de mijloc, mă cuprinde dansul beției de fericire care ne aruncă pe amândoi într-o horă a nebuniei de vară.

3. Te-aș privi necontenit într-o seară de vară și gândurile murdare ale lunii pline m-ar ajuta să-mi indeplinesc fantezia.

4. Mi-e dor să te privesc din umbră pentru a înțelege cât de mult caut lumina care să mă facă cel mai fericit.

5. Aș vrea să-ți simt răsuflarea lângă o floare de colț pe un vârf de munte ce ne-ar uni pe vecie cu cerul. Continue reading

Pure Love

RSCN5883Unii oameni (poate cei mai firavi) se încăpățânează să adune în ei tot ceea ce e mai frumos din jurul lor. Își construiesc un zid în fața tuturor lucrurilor ce încearcă să-i altereze zi de zi. Acumulează tot ce poate fi mai sublim, mai rafinat, mai strălucitor. Cei mai puțini dintre ei ajung și la etapa de purificare, de șlefuire a ceea ce au adunat în timp. Și să nu credeți că aceste lucruri le poate acumula oricine sau se pot acumula oricum. Trebuie timp și răbdare. Sacrificiu în fața timpului care urlă la tine: “Trăiește clipa!” Iar ei parcă au stabilit dinainte un drum pe care trebuie să-l parcurgă în liniște. Devin niște ciudați în demersul lor, dar sunt atât de gingași și de stăruitori în tot ceea ce fac. Și fiecare ajunge în acel punct în care știe că are atât de multe de oferit. Se lasă purtat de val și parcă obosit nu mai stăruie a căuta atent lumina în fața căreia trebuie să se deschidă ca om. Iar cei care nu au găsit un drum al lor sunt poate cei mai conștienți de comoara pe care o au asupra lor, ceilalți. Ca niște prădători atacă fără milă, iar acei oameni aleși devin într-o clipă victime sigure. E un ritual al vieții ca tot ce s-a acumulat în timp să se consume atât de repede față de cineva care nu înțelege nici un minim efort al omului în fața a tot ce este și poate deveni frumos. Dăruiesc atât de multe fără a conștientiza munca lor. Ei sunt doar mândri că pot oferi lumii ceea ce nu apare tuturor. Ei știu că simțurile lor sunt mult mai dezvoltate și acceptă varianta schimbului. Asemeni vampirului, după ce sunt secătuiți de toată frumusețea de care dispun, ei sunt lăsați căutătorilor de “cadavre”. Aceștia dacă te găsesc, repede îți alină suferința și te coboară în “întuneric”. Tocmai pentru că ei au cunoscut ceea ce este frumos și sublim, sunt pedepsiți a rămâne pe vecie în propria urâțenie. Cei care scapă de grotesc se recuperează în timp, dar ca niște ologi caută vindecarea, fără a ști că boala este necruțătoare.

11 minute

11 Minute de Paulo CoelhoÎmi aduc aminte cu plăcere de o întâmplare de prin anii facultății când împreună cu amicul meu Adi mergeam cu trenul înspre Cluj. El era pur și simplu absorbit și fascinat de o carte pe care o citea în italiană sau în spaniolă. Era Paulo Coelho. Mi se părea un autor la modă care îmi aducea aminte de cum se înghesuia lumea la cinematograf să vadă “Titanic”. Am refuzat să citesc un astfel de autor considerând că sunt lecturi mai interesante pentru mine la acea vreme. Între timp am mai citit câte ceva din acest autor în încercarea de a-mi schimba părerea. Zilele acestea cineva mi-a dat cadou o carte de Coelho “Unsprezece minute”.  Fără să-mi dau seama a doua zi o și terminasem de citit. O carte interesantă și prin prisma subiectului, care mi-a plăcut și m-a relaxat oarecum. O tânără prostituată braziliancă care la vârsta de 23 de ani ajunge la Geneva unde învață ce înseamnă iubirea : “În dragoste, nimeni nu poate leza pe nimeni; fiecare dintre noi e răspunzător pentru ceea ce simte și nu putem da vina pe altul pentru asta…Asta e adevărata experiență a libertății: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda”.

M-a impresionat plăcut felul în care Coelho prezintă experiențele acelei tinere, în Elveția, timp de un an : “Fiecare ființă umană își trăiește propria dorință; asta face parte din tezaurul său și, chiar în cazul unei emoții care-l poate îndepărta pe cineva, de obicei îl aduce în apropiere pe cine este important pentru ea”.

Dincolo de cele 11 minute(ce reprezintă sexualitatea) există atâtea lucruri minunate ce se pot întâmpla, ce pot fi descrise, ce pot fi trăite, ce te pot împlini ca om, doar dacă nu devii un sclav al lucrurilor banale, monotone, comune.

The Piano

DSCN2383 Primele lecții de pian. Un sentiment ciudat. Se pare că niciodată nu e prea târziu pentru a avea grijă de tine. Aceste trăiri mi-au adus aminte de primele lecții la chitară. Cred că eram prin clasa a IX-a. Un vecin de al meu, cu aceleași pasiuni, reușise să mă învețe să cânt o melodie pe care o știam de pe la grădiniță. Pe atunci însă muzica rock și teribilismul specific tânărului din mine mă obligau la a avea o ambiție și o voință de invidiat. Lecțiile de pian de acum au alte conotații și le văd altfel decât în tinerețe. Am început să am grijă și mai mare de mâinile mele. Sunt mai atent la mine și cred că strălucirea clapelor și ordinea lor într-o anume partitură mi-au descris haosul din mine. Glumesc, dar e o glumă intenționată, pentru că știu că este și un sâmbure de adevăr. Și cum mâinile mele se mișcau cam greu în fața pianului, fără să-mi dau seama m-am decis să iau și niște lecții de înot, undeva pe la Suceava. Toate acestea mi-au afișat un zâmbet ironic pe față, de parcă eram un rătăcit al vieții care cunoștea pentru prima dată bucuriile vieții. Asta îmi aducea aminte și mai mult de anii tinereții, când eram atât de dornic să cresc mare și să am și eu o listă de priorități ( ce tre’să faci în viață). Oricât de ciudat ar părea s-a întâmplat pur și simplu și nu îmi pare rău. Chiar dacă la început mi se părea că tre’ să caut doar partituri pentru mâna stângă (în fața pianului ambele mâini ale mele sunt stângi). De aceea voi încheia într-o notă hazlie, cu un citat din serialul meu preferat M.A.S.H. : “ Chiar dacă mâna îți este înțepenită harul tău nu poate fi redus la tăcere decât dacă permiți tu asta………Greșit! Harul tău nu e în mâini. Poți doar cânta note, dar nu poți genera muzică”.