Transfăgărășan 2013

Venind dinspre Curtea de Argeș aceeași poveste : drumul este închis după ora 21.00 începând cu kilometrul 104. În satele din apropiere găsești cazare la fel de repede și la fel de ieftin. Ne-am trezit și mai de dimineață având experiența de pe transalpina. Am descoperit un drum ceva mai complex în imagini, mai variat, dar o șosea mult mai facilă și chiar mai bună. Ascultam în mașină un cd “celtic music” și pentru un moment  am avut impresia că nu sunt în România. Un peisaj impresionant cât se vedea cu ochii și multă varietate în jurul meu: multe cascade, măgăruși pe marginea drumului, lacul vidraru, bâlea lac, bâlea cascadă, etc.

După ce te obișnuiești cu aceste peisaje te așteaptă Bâlea Lac, un loc unde poți mânca, ai destul loc să parchezi mașina, ai unde cumpăra un suvenir și ce este mai important, un loc unde te poți aventura către vârfurile munților.

În fața lacului se vede cum oamenii mai curajoși urcă pe o potecă sus către Vf.Buteanu (2507m). Aveti de mers cam 4-5 ore până să ajungeți sus, dar se merită. Chiar dacă veți da de frig, ceață, vânt, poate și câțiva stropi de ploaie, tot ce trebuie să faceți e să vă îmbrăcați gros și să aveți un pic de voință(uneori drumul te descurajeaza și te face să te întorci).

Cum coborâți așa obosiți si sătui de efort, ceva mai la vale vă așteaptă cascada Bâlea, care vă va solicita din nou, pentru că e de mers cam vreo oră până să ajungeți în vârf și să vă bucurați de peisaj.

Am lăsat la urmă lacul Vidraru, un loc de liniște și contemplație, care îți schimbă pe loc starea de spirit și te face să te aventurezi și mai mult și să apreciezi în același timp frumusețile naturii.

Transalpina 2013

Acu’ câteva zile am avut plăcerea să văd şi eu transalpina pentru prima dată. Dacă ai “norocul” si o vizitezi in weekend e cam aglomerat, dar în timpul săptămânii “cine se trezeşte de dimineaţă departe ajunge”. Am prins vreme frumoasă şi m-am şi trezit devreme. Între ora 21.00 şi 7.00 este inchisă doar porţiunea aceea neprotejată de parapeţi (adică ceea ce e mai frumos). Există bariere care blochează accesul, dar pentru cei care nu ştiu, în afara acelor kilometri se poate circula liniştit, adică poţi căuta cazare după ora 9 seara sau poti face o plimbare romantică (cu sau fără maşină). Eu nu am ştiut acest lucru şi mă grăbeam tare să găsesc o cazare, chiar dacă era 20.30 şi eu încă eram pe drum. Am găsit chiar la intrare în Şugag cazare. Nişte oameni minunaţi care erau în stare să ne cazeze şi gratis, doar cu promisiunea că ne vom revanşa şi vom reveni la ei. În această perioadă găseşti cazare excelentă la oamenii din sat ( între 50 si 80 de ron sau chiar 100 de lei, dacă eşti mai pretenţios – preturile sunt pe camera, unde incap lejer 2 cupluri ;i am avut duș la orice oră, curte interioară unde am parcat mașina ca în garaj, ne-am spălat toate hainele, terasă, balcon sus de unde admiram peisajul, cel puțin 5-6 prize ca să ne punem toate la încărcat, etc ). Ne-au spus şi ei că în luna lui august nu mai dovedesc cu cazările. Au câte 5-6 familii sau chiar 8 familii, în condiţiile în care nu au decât 4 camere, dar cu câte două paturi mari . Vin românii din Italia, Spania, Anglia. Cică în ritmul ăsta o ţin cam vreo lună şi jumătate. Și uite așa am plecat la drum dis de dimineață. Peisajul este unul de vis, iar drumul nu este tocmai excelent, dar dacă evitați weekendul și va treziți de dimineață se poate circula în liniște. Sunt destule porțiuni unde se circulă pe un singur sens, iar pe alte porțiuni mai sunt și gropi care pot fi evitate circulând pe sensul opus. Citisem pe net că nu prea ai unde opri să mai faci câte o poză, dar cu lucrările care le mai fac ca să termine drumul, plus locurile amenajate special pentru a putea opri, am rămas surprins să văd că am putut staționa cam pe unde mi-am dorit, fără să deranjez absolut deloc traficul. Problema apare în weekend când parchează foarte multe masini și nu mai ai și tu loc. Am învățat pe transalpina să respect la modul cel mai serios motocicliștii, am învățat cât de importantă este frâna de motor, am învățat să-mi cunosc și mai bine mașina în acele curbe și să fiu mai ordonat la condus. La Obârșia Lotrului am ales să merg să vizitez și mănăstirea Oașa și am cam regretat. Sunt cam 7 km, dar drumul te face să îți strici toată buna dispozitie. Peisajul este unul de vis acolo, dar gândul ți-e tot la drum când știi că tre’ să te mai și întorci. În rest totul depinde de fiecare. Vreme bună, liniște, oameni minunați, imagini frumoase pe retină, cu alte cuvinte o altă lume față de stresul zilnic.

Pe lângă șoseaua care te atrage și peisajul întins, mai sunt locuri unde te poți opri și parcă ești chemat la a explora câteva bucățele de pământ. Nu ratați ocazia și mergeți pe munte. Nu o să fiți dezamăgiți. Peisajul este și mai frumos de acolo, chiar dacă este cam obositor (vreo 2-3 ore de urcat) și chiar dacă vă așteaptă frigul și zăpada (mai era ceva zăpadă așa ca pentru o poză acolo, iar sus mi-au cam înghețat mâinile de frig).