Gânduri lâncezite şi putrezite

Uneori ne cam necăjesc acele gânduri care lâncezesc în noi de ceva vreme. Am vrea să le reactivăm, să le dăm culoare, să le lustruim, să le “chinuim” ca nişte artişti de seară. Aşa cum o operă de artă nu a fost evaluată şi apreciată corect la vremea ei, aşa nici acele gânduri putrezite nu mai au cum să schimbe registrul. Ăsta e primul semn al decadenţei: să stai la mila propriilor gânduri lâncezite. Ăsta e semnalul lipsei de curaj, al transparenţei faţă de tine şi al apartenenţei tale la un anume “reality”.

Cine oare va pune biciul peste gândurile mele? E o întrebare care este intenţionat evitată tocmai pentru a nu “strivi” comoditatea raţionalului din noi.

“Cuvintele cele mai liniştite sunt cele care aduc furtuna. Gândurile care vin cu picioare de porumbel conduc lumea”. (Nietzsche)