Activitate curentă

Dear-StressEu: prefer să citesc o carte bună, prefer să văd un film bun, prefer să-mi sărut iubita sub un copac înflorit şi să-i spun că o iubesc mult, prefer să merg un weekend la ski, prefer un weekend liniştit la munte, prefer să merg la o piesă de teatru, prefer să merg la o conferinţă culturală, prefer să beau un vin bun alături de un preot care ştie să te indrume (şi care ştie nişte bancuri bune şi nişte ghicitori la fel de bune), prefer să merg la biserică şi să ascult nişte pilde şi învăţături demne de urmat, prefer să merg să mănânc un borş bun alături de călugări la o mănăstire, prefer să mă urc în maşină şi să mă duc până la Iaşi să mă plimb cu iubita sau cu prietenii prin Copou, prefer să mă duc la Suceava şi să stau la o bere cu vărul meu, arhitectul, care e şi filosof la băutură. Prefer să ies la o terasă cu elevii mei, prefer un club în care cei de vârsta mea ştiu ceea ce e o muzică bună. Prefer să joc un meci de fotbal alături de profesoraşii mei. Prefer într-o dimineaţă răcoroasă să ies la alergat. Prefer să le amintesc bunicilor mei că-i iubesc şi dacă am timp să-l ispitesc pe bunicul la un pahar de cognac. Prefer să nu fiu stresat şi să am o viaţă liniştită, civilizată, cumpătată, în doi dacă se poate:))) Prefer realitatea dură, dar constructivă în dauna telenovelelor zilnice îmbibate de minciuni şi răutate. Prefer să învăţ tâmplărie de la bunicul meu şi să nu fug de munca de jos, chiar şi în construcţii alături de unchiul meu. Prefer să mă trezesc dimineaţa zâmbind şi fără a fi afectat de ştirile cotidiene. Prefer să mă detaşez de ceea ce poate fi mai oribil şi să fiu un optimist incurabil. Prefer să scriu pe blog decât să stau în pat degeaba. Prefer să ies cu căţelul la o plimbare relaxantă prin parc. Prefer să vizitez pe cineva drag şi să fiu în jurul familiei indiferent de distanţă. Prefer să-mi reamintesc mai des că am terminat filosofia şi am o responsabilitate faţă de mine. Prefer să fiu umil cu mine, dar fără să mă abat de la puţinele reguli care mă conduc în viaţă şi care mă fac să supravieţuiesc.

Unii: preferă ieşitul în turmă la un club de fiţe, preferă să piardă o jumătate de zi pe facebook, preferă să stea 2 ore la coadă la shaorma, preferă să scrie o infinitate de sms-uri, pentru că nu ştiu să comunice. Preferă să piardă o jumătate de viaţă în faţa calculatorului, la jocuri, la filme de duzină, la messenger, etc. Preferă să mănânce seminţe şi să caute citate superbe pe google. Preferă să judece toţi cunoscuţii. Preferă orice formă de înjosire pentru a supravieţui în turmă. Şi aş putea continua la nesfârşit, dar prefer să vorbesc mai mult despre activităţile mele.

Activităţile curente sunt cele care te definesc ca om, chiar dacă în particular simţi că trebuie să reciteşti Platon sau simţi că pentru 5 minute nu mai există reguli de etică şi morală.

Conferinţa educaţională

poza_conferinte Observ zi de zi la şcoală, la orele pe care le am cu elevii mei, că aceştia au tendinţa de a nu mai avea răbdare la informaţia brută, nefinisată pe care o primesc în fiecare zi. Genul acela de conferinţă susţinută în stilul Dan Puric are un succces enorm. Am văzut că foarte mulţi preoţi apelează la acest gen de discurs (am scris în acest sens pe blog). Elevii îşi doresc enorm astfel de întâlniri: în primul semestru am avut 5 astfel de întâlniri la Seminarul Teologic, iar în primăvară îl aşteptăm, chiar şi pe domnul Dan Puric.

Acest gen de conferinţe mulţumesc toate categoriile de elevi: cei care nu înţeleg sunt liniştiţi că nimeni nu îi întreabă nimic şi nici nu sunt obligaţi să gândească în vreun fel, iar cei care mai citesc câte ceva îşi îmbogăţesc experienţa şi îşi clarifică anumite temeri, termeni,etc.

Am simţit această dorinţă chiar zilele trecute la o oră de psihologie: a fost îndeajuns să primesc două cereri de clarificare a unor termeni precum metafizică şi psihologia inversă. Am făcut timp de o oră o legătură între aceşti termeni şi am avut acel timp de conferinţă: experienţe proprii, limbaj de specialitate, câteva anecdote, ceva sarcasm, agresivitate verbală în sensul bun al cuvântului şi o atmosferă amicală. Copii au fost încântaţi la maxim şi mi-au mulţumit din suflet pentru acest moment. E minunat pentru ei să vadă că nu mai au anumite bariere impuse de programe şcolare, recuperarea materiei, recapitularea conceptelor, inchiderea între autori şi opere, etc.

Ceva trebuie făcut pentru aceşti tineri, dar fără a fi melancolici şi a accepta ca aceştia să nu mai gândească deloc şi să fie ajutaţi din clasa I şi inclusiv la bac. Îi trimitem în lupta vieţii total nepregătiţi şi vulnerabili.

La ora de logică elevii îmi rezolvă propoziţiile compuse pe tabletă, iar la ora de filosofie nu mai îmi permit să pun o întrebare pentru că tehnologia îi ajută mai repede decât aş fi putut eu crede.

Mă simt uneori înfrânt de sistemul educaţional şi parcă mă văd în ochii elevilor mei, adică debusolat. Datorită lor, încă mai am curajul de a mă lupta şi de a ne educa unii pe ceilalţi.