Cheia

cheiaAdrian Păunescu a reuşit foarte bine să surprindă în această poezie starea de spirit a îndrăgostitului de neînţeles, care se dă ca în basme de trei ori peste cap pentru a-şi demonstra iubirea. Nici balaurul cu 7 capete nu mai pare atât de fioros, atunci când tânărul îndrăgostit porneşte cu cheia la gât, pe un drum lung şi anevoios, în încercarea de a elibera tânăra prinţesă închisă în turn, la castelul de pe tărâmurile uitate şi necutezate de vreun vrednic tânăr.

” Mari poeţi, de-a lungul vremii, au asemănat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeiţă, c-o scânteie, cu o apă, c-o păpuşă
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic că seamănă c-o uşă .
Uşa către fericire, uşa către mângâiere
Uşa ce spre taine duce galopând… luna de miere.
Uşa către înrobire, uşa jugului etern
Uşa care-ţi deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi să intri, e-o problemă delicată
Fiindcă mai întâi de toate, uşa trebuie descuiată.
Şi treaba se face bine şi devine fericită
Nu cu cheia la-ntâmplare, ci cu cheia potrivită,
Cheia ei originală, orice uşă-n lumea asta
După nuntă şi tradiţie are cheia ei şi… basta!
Dar de iei un gen de uşă , simplă, dublă sau de tei
Şi-ai să vezi că merg la dânsa două sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu ţipa, nu fă scandal
Ia-ţi mai bine portofelul şi te du la tribunal.
Ca să-ţi iei o altă uşă , liber trebuie să fii
Şi-asta costă, după leafă, de la 3 la 7 mii!
Când alegi o uşă nouă, trebuie s-o faci cu artă
Să n-aibă, Doamne fereşte, broasca defectă, spartă …
Că broasca atât e bună până n-a scăpat la chei,
Că pe urmă n-o mai fereci, nici cu două, nici cu trei
Continue reading