La una din orele de economie aplicată am rugat elevii să realizeze un buget individual sau un buget al familiei pentru a observa cum bugetul duce la realizarea sau la nerealizarea unor proiecte şi implicit concecinţele în plan personal sau familial.
Spre surprinderea mea, majoritatea au ales un buget al familiei, tocmai pentru că nu sunt încă salariaţi, şi nici nu au vrut să se pună singuri în anumite situaţii “delicate”.
Am constatat şi faptul că majoritatea au folosit datele reale şi sumele adiacente datelor astfel încât să prezinte cât mai bine situaţia bugetului familial.
Am rămas uimit să văd cu câtă naturaleţe şi realism adolescentin şi-au prezentat propriile bugete. Unii dintre ei îşi plătesc cu maturitate, la vârsta de 17-18 ani, internetul, curentul, sau chiar îşi cumpără singuri de mâncare. De aceea unii dintre ei pleacă dimineaţa la şcoală, iar pe la amiază, cu riscul de a lipsi la o oră sau două, fug repede la tramvai pentru a ajunge la locul de muncă. Şi cu şcoală şi cu un loc de muncă, ziua pare atât de scurtă pentru ei. M-au surprins plăcut prin atitudinea şi maturiatea de care au dat dovadă. Unora dintre ei le rămânea la sfârşit de lună, din salariu, o sumă modică, de genul 15,7 lei, sau 25 de lei. Incredibil cum trăiesc aceşti elevi. Deşi nu cunosc decât o societate bolnavă, ei se comportă ca şi cum nimic nu le-ar fi potrivnic. Sunt refuzaţi la orice pas, toate uşile li se închid, iar unii sunt şi batjocoriţi de părinţi sau de fraţi. Este incredibil cât curaj şi spontaneitate au aceşti copii.
La polul opus sunt şi acei elevi ai nimănui, care sunt lăsaţi singuri de către părinţii “fugiţi” în străinătate şi care cred că dacă trimit bani copii se educă singuri. Copii care trăiesc într-o inconştienţă severă, cu 2500 – 3000 de lei pe lună şi nu înţeleg nimic. Sunt fericiţi că aceşti bani îi introduc în societate: bani daţi la jocurile de noroc, pe droguri, pe alcool, ţigări, femei uşoare, etc.
Mă înclin în faţa unor elevi de ai mei care îmi dau lecţii de viaţă şi îmi arată profunzimea unor suflete tinere şi zbuciumate, dar care fac faţă cu brio în acest tip de societate paralizată.
Le mulţumesc !!!
alexciotir.wordpress.com 