Poveşti preoţeşti

O nouă conferinţă şi din nou o zi relaxantă alături de câţiva preoţi şi poveştile lor. Invitat special a fost preotul Constantin Necula de la Sibiu.

1. Un tânăr predica pe unde apuca despre frumos, despre bine, despre Dumnezeu. Oamenii la început îl ascultau cu drag, dar văzând că viaţa e în continuare la fel de grea au încetat să-l mai asculte pe tânăr. Acesta nu s-a lăsat şi a continuat să vorbească despre acele lucruri. De multe ori vorbea singur sau avea în jurul său câte un slăbănog cerşetor, care oricum se plictisea şi îi ţinea de urât. Şi a continuat tânărul astfel timp de vreo 30 de ani. La un moment dat un alt tânăr la fel de sigur ca şi el îl întreabă: Ce faci tu, nene? acesta răspunde: Spun poveşti. Tânărul îl întreabă din nou: Şi de ce ai spus astfel de poveşti? Vine imediat răspunsul: Am vrut să schimb lumea. Tânărul insistă: Şi ai reuşit? Propovăduitorul nostru răspunde sec : NU ! Tănărul mirat: Şi dacă nu ai reuşit să schimbi lumea, azi de ce mai insişti şi spui în continuare aceste poveşti? Tănărul de altădată devenit acum bătrân răspunde resemnat: Acum le spun pentru a nu mă schimba lumea pe mine!

2. Bărbatului când i se spune ceva intră pe o ureche şi iese pe cealaltă. Femeii când i se spune ceva intră şi pe o ureche şi pe cealaltă şi iese totul pe gură.

3. Cu vreo 400 de ani înainte de Hristos, undeva în China, regele fiind sabotat de oamenii săi este nevoit ca să-şi salveze averea, să mărite singura fată pe care o avea. Neavând nici un moştenitor la tron i se dă răgaz ca în 30 de zile să-şi mărite fata pentru a avea o garanţie a unui succesor la tron. În caz contrar oamenii săi aveau să-şi împartă averea între ei şi să-l izgonească pe rege cu tot cu fată. Regele explică fiicei sale cum stă treaba. Aceasta afirmă că se va căsători cu oricine reuşeşte să-i aducă un trandafir albastru. Zis şi făcut. Se dă sfoară în ţară asupra dorinţei prinţesei. Zi de zi se perindau la curtea regelui diverşi nobili care încercau să o impresioneze pe fată. I s-a adus un trandafir făcut din aur, un trandafir care inflorea doar o dată pe an, diverse comori, mătăsuri. Prinţesa nu a fost mulţumită şi nu a acceptat pe nimeni. În cea de a 29-a zi supărată şi obosită iese la o plimbare în grădină. Sub un copac şi stând în ploaie, un poet chinez, Li Pen, îndrăgostit lulea de prinţesă, recita poezii de dragoste acesteia fără a îndrăzni mai mult. Prinţesa îi povesteşte despre supărarea ei, iar acesta o consolează cu faptul că în ultima zi el îi va aduce la palat un trandafir albastru. Prinţesa îl iubea şi ea pe acest poet sărac datorită inteligenţei şi frumuseţii sale, dar ştia că nu sunt de acelaşi rang şi nu se putea întâmpla nimic între ei. A doua zi de dimineaţă poetul, în picioarele goale şi cu nişte haine parcă smulse de pe el, se prezintă la palat. Regele tocmai îşi făcea bagajele când tânărul se lupta cu gărzile la intrare pentru a arăta trandafirul albastru. Până la urmă intră, iar când prinţesa îi cere să-i arate trandafirul, acesta scoate un trandafir alb şi spune cu fermitate: “Acesta este trandafirul tău albastru”. Nimeni nu se gândi să vină cu un trandafir simplu.

Morala: Iubirea nu este făcută pentru a o înţelege alţii. Când doi oameni se iubesc au această putere de a transforma în ochii lor trandafirul alb în trandafir albastru, roz, negru, orice culoare. Nimeni nu poate înţelege cu adevărat iubirea celor doi, dacă la rândul său nu a simţit iubirea faţă de cineva.

4. Niciodată nu poţi să te rogi pentru ceva ce este posibil. Pentru asta sunt oamenii. Pentru ceea ce este posibil ai nevoie de oameni sau de tine ca om. Trebuie să te rogi doar pentru ceea ce este imposibil. Aşa cum Ion a o iubi pe Maria este imposibil. Ea este pentru Ion şi prostuţă şi urâtă şi ar fi imposibil ca ceva să se întâmple pentru Ion. Şi totuşi într-o zi ea face un gest care îi schimbă percepţia lui Ion. E de ajuns să treacă pe lângă el, doar să-l privească şi să meargă mai departe. Astfel va scoate la suprafaţă toată timiditatea şi moralitatea lui Ion. Iar acesta va realiza că ceea ce considera imposibil şi pentru care s-a rugat a devenit posibil.

5. Toată lumea acuză faptul că nu reuşim să fim la fel de deschişi precum catolicii şi rămânem închişi în propriile noastre lanţuri. Unul din preoţi făcea chiar o glumă afirmând că respectăm la milimetru dimensiunea baticului sau dimensiunea fustei unei femei atunci când intră în biserică. Replica a fost una pe măsură venind din partea unui preot mai cu autoritate şi ceva mai legiuitor: “Cu toţii ne naştem catolici, deoarece primul cuvânt pe care îl spunem este – papa – dar mai greu devine după aia când cel de-al doilea cuvânt pe care îl rostim este – caca. :))))

6. Un preot călugăr fiind întrebat de un vizitator dacă prostia este un păcat, răspunde, zâmbind ironic: “Prostia nu este un păcat draga mea, ea este un năcaz”.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in recenzii. Bookmark the permalink.

One Response to Poveşti preoţeşti

  1. Pingback: Conferinţa educaţională « Alex Ciotir

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s