La curtea regelui

 Ca un vrăjitor medieval încerc în fiecare zi să prepar un amestec de bine. În mentalul fiecăruia dintre noi, parcă speriați de ceea ce putem face, răul există și atât . Devenim și mai speriați de ceea ce ni se întâmplă și de ceea ce ar putea să ni se întâmple, deși știm dinainte că singurul antidot este BINELE. Oricine de lângă noi are puteri magice și se înfrățește cu toți pentru ca prin metode dintre cele mai oribile să fie re-cunoscuți ca deținând BINELE.

Fiecare episod al veții noastre ne face să devenim acel rege necruțător care nu acceptă vrăjitoria. Interesele noastre însă ne de-mască atunci când o utilizăm. Sclavul din noi are acea libertate de a alege: să facă bine, iar cu o vrăjitorie în plus să dispară pentru moment răul din noi.

În afara cetății oricine nu e de acord cu regula regelui va fi pedepsit, dar în interiorul cetatii sclavul păstrează binele doar printr-o vrăjitorie împotriva răului. Sunt chestii de moment care jutifică fiecare episod al nostru. Regele e rege doar pentru că e naiv și vede realitatea care i se prezintă. Există frica de a nu fi otravit, dar otrava există în fiecare sticluță preparată în cetate.

Vrem cu disperare să ținem cu sufletul la gură pe cel care ne urmăreste ființa și ne îngăduie să supraviețuim printre dragonii și monștrii creați chiar de noi. Îi ținem ascunși și legați și nu vrem să-i eliberăm niciodată, pentru că ei ne cunosc toate secretele. Dacă se vor elibera, atunci vom deveni cei mai vulnerabili regi care își vor pierde credibilitatea în fața poporului și care vor mai fi bântuiți din când în când de vreo ființă magică ce va dori să se răzbune pe ei. Intrăm în panică și urlăm asemeni unui rege nebun ce a fost trădat. Ne consolăm repede cu faptul că suntem de viță nobilă și că vom învinge în acest război ce se poartă de secole.

Într-un final un licurici ce strălucește puternic deasupra unui lac exclamă satisfăcut: Regele a murit!

Fără a mai fi necesară vreo replică, o voce răspunde în întuneric: Halucinație !

P.S. : O vrăjitoare ce zboară pe mătura ei zâmbește ironic. Doar înțeleptul o vede. Timpul se oprește în loc, iar clipa justifică astfel existența acelui licurici ce reprezenta lumina din întuneric.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s