La curtea regelui

 Ca un vrăjitor medieval încerc în fiecare zi să prepar un amestec de bine. În mentalul fiecăruia dintre noi, parcă speriați de ceea ce putem face, răul există și atât . Devenim și mai speriați de ceea ce ni se întâmplă și de ceea ce ar putea să ni se întâmple, deși știm dinainte că singurul antidot este BINELE. Oricine de lângă noi are puteri magice și se înfrățește cu toți pentru ca prin metode dintre cele mai oribile să fie re-cunoscuți ca deținând BINELE.

Fiecare episod al veții noastre ne face să devenim acel rege necruțător care nu acceptă vrăjitoria. Interesele noastre însă ne de-mască atunci când o utilizăm. Sclavul din noi are acea libertate de a alege: să facă bine, iar cu o vrăjitorie în plus să dispară pentru moment răul din noi.

În afara cetății oricine nu e de acord cu regula regelui va fi pedepsit, dar în interiorul cetatii sclavul păstrează binele doar printr-o vrăjitorie împotriva răului. Sunt chestii de moment care jutifică fiecare episod al nostru. Regele e rege doar pentru că e naiv și vede realitatea care i se prezintă. Există frica de a nu fi otravit, dar otrava există în fiecare sticluță preparată în cetate.

Vrem cu disperare să ținem cu sufletul la gură pe cel care ne urmăreste ființa și ne îngăduie să supraviețuim printre dragonii și monștrii creați chiar de noi. Îi ținem ascunși și legați și nu vrem să-i eliberăm niciodată, pentru că ei ne cunosc toate secretele. Dacă se vor elibera, atunci vom deveni cei mai vulnerabili regi care își vor pierde credibilitatea în fața poporului și care vor mai fi bântuiți din când în când de vreo ființă magică ce va dori să se răzbune pe ei. Intrăm în panică și urlăm asemeni unui rege nebun ce a fost trădat. Ne consolăm repede cu faptul că suntem de viță nobilă și că vom învinge în acest război ce se poartă de secole.

Într-un final un licurici ce strălucește puternic deasupra unui lac exclamă satisfăcut: Regele a murit!

Fără a mai fi necesară vreo replică, o voce răspunde în întuneric: Halucinație !

P.S. : O vrăjitoare ce zboară pe mătura ei zâmbește ironic. Doar înțeleptul o vede. Timpul se oprește în loc, iar clipa justifică astfel existența acelui licurici ce reprezenta lumina din întuneric.

Recomandări

Acu câteva zile, alături de cineva drag, făceam câteva cumpărături prin carrefour. Printre mezeluri, lactate şi câteva dulciuri, doar câtiva pensionari se înghesuiau la un coş mare de reduceri. M-am apropiat şi am văzut un “maldăr” mare de cărţi de la Biblioteca Adevărul. Orice carte era la un preţ promoţional de doar 3,90 Ron. Ce-i drept că nu prea am avut ce alege în afară de Jules Verne. Dar, având răbdare şi căutând am găsit Marcel Proust “În căutarea timpului pierdut”, precum şi Henryk Sienkiewicz “Prin foc şi sabie”.

 La un moment dat, un străin apărut parcă de nicăieri îmi recomandă cartea lui Alistair MacLean “Unde se avântă vulturii”. Chiar nu citisem cartea. Am ajuns acasă şi fără să-mi dau seama citisem deja 130 de pagini din ea. O carte uşor de citit şi plină de agenţi  britanici. Conducătorul operaţiunii Smith pare un James Bond al spionajului, chiar dacă e aşa mai de modă veche.

Căutând pe net am observat că există şi o ecranizare încă din 1968  cu actori dintre cei mai buni, Richard Burton şi Clint Eastwood. Cei doi se întrec la a arunca în aer cât mai mulţi nazişti. Acţiunea se petrece în al doilea război mondial, iar pentru a nu compromite planul debarcării în Normandia, britanicii pentru a nu-l supăra pe Eisenhower şi a arăta că sunt aliaţi de încredere fac ca soldăţeii germani să sară ca şi floricele de porumb. Şi chiar vă trebuie popcorn. Filmul are nu mai puţin de 2 ore şi 37 de minute. Dacă vi se pare prea obositor, atunci vă recomand cartea, care descrie peisajul mult mai frumos şi acţiunea mai puţin sângeroasă, şi are doar 251 de pagini.

O altă recomandare este cartea lui Guy de Maupassant “Bel Ami” (1885). M-am bucurat să o văd acolo în coşul acela mare de cărţi şi pentru că văzusem deja ecranizarea apărută anul acesta(în care joacă Robert Pattinson şi  Uma Thurman), am hotărât să dau şi cei 3,90 lei pe ea.

Un scenariu în care George Duroy un subofiţer sărac devine în scurt timp un adevărat cuceritor şi urcă pe scara socială datorită femeilor pe care le şantajează, ajungând un om fără scrupule care speculează momentul şi pare a fi cu 5 secunde mai deştept decât toţi soţii acelor doamne.

Intriga, ura şi minciuna cu siguranţă vă vor ţine o oră şi 42 de minute, în faţa calculatorului sau vă vor relaxa  timp de câteva ore bune printre cele 336 de pagini ale cărţii.