J.O. – Londra 2012

 A început la sfârşitul lunii iulie Olimpiada de la Londra.

Speranţe mari ne-am pus în tricolorii noştri.

Încă din prima zi a olimpiadei am fost dezamăgit de botoşâneanca mea Andrunache care nu a reuşit să se califice la canoe. Au urmat recalificările unde au reuşit să prindă finala pentru ca mai apoi să dezamăgească a doua oară.

Ca şi la fotbal avem aşteptări mari deşi nu vrem să fim realişti şi să vedem că nu interesează pe nimeni sportul românesc, iar adevăratele performanţe se realizează doar datorită voinţei unor oameni care vor să demonstreze că pot şi speră la un viitor mai bun pentru ei.

 Am fost plăcut impresionat să văd că sud-africanul Pistorius a primit aprobare să participe la aceste jocuri olimpice, deşi are ambele picioare amputate. A cerut să paticipe şi la Beijing însă a fost respins. Acum însă s-a oprit în semifinale având unul dintre cei mai slabi timpi pe care i-a avut anul acesta. Însă am fost uimit să aflu că cel mai prost timp al său e cu 16 sutimi mai bun decât recordul naţional al României (realizat în 2006).

 Comitetul Olimpic s-a arătat flexibil permiţând unei sportive arabe să aibe capul acoperit la competiţia de judo, plus 78 de kg. Au mai fost încercări de acest fel, dar cei din forumurile olimpice au fost categorici. Până la urmă au cedat şi am văzut şi la atletism o sportivă care avea voal pe cap şi era acoperită complet. E bine totuşi că toată lumea poate participa indiferent de religie, chiar dacă acest lucru se poate realiza doar făcând nişte compromisuri. Şi uite aşa ne ghidăm după sloganul celor de la Londra: “Prietenie şi pace !”

 Pe lângă faptul că au fost foarte multe decizii incorecte, sau multe decizii întoarse în favoarea unuia sau a altuia, cel mai mult m-a “înspăimântat” decizia luată în defavoarea sportivei sud-coreene care deşi conducea, cu o secundă înainte de final, s-a oprit meciul, iar la reluare ceasul a rămas tot aşa, astfel încât cealaltă sportivă a realizat patru atacuri în acea secundă egalând situaţia şi mai apoi învingând sud-coreeana furând pur şi simplu medalia de bronz  acesteia. Concluzia: a primit şi ea o medalie de consolare, dar care nu este o medalie olimpică.

În final aş vrea să felicit toţi olimpicii noştri şi să fie la fel de realişti pe viitor: voinţa voastră va învinge întotdeauna în faţa oricărui aşa zis ajutor.

Vorba lui Andi Moisescu : ” Mă înclin, cu voie bună ! ”

                        

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in recenzii. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s