Garanţia mea

Majoritatea românilor cumpără produse în rate. In general, electrocasnicele sunt cele mai des cumpărate.

Făcând eforturi mari să obţină acel produs sunt atât de încântaţi de el, încât atunci când îl cumpără, nici nu se uită ce semnează pe acel certificat de garanţie.

Dacă nu eşti atent la orice mic defect, e clar, ai cam luat ţeapă. Nimeni nu îţi mai schimbă produsul.

Unele produse, de obicei cele mai ieftine, au şi o garanţie pe măsura produsului. Uneori garanţiile date pentru acelaşi produs în U.E. sunt pe o perioadă de două sau de trei ori mai mare. Scuze se găsesc şi “te traduc” de nu ştii pe unde să ieşi.

Dacă la început eşti copleşit de amabilitatea şi rafinamentul vânzătorului, pe atât de ostil este cu tine când te întorci la el cu produsul defect.

Mulţi dintre cei care îţi vând produsul nu dispun de acel profesionalism ce caracterizează orice producător sau intermediar. Habar nu au de datele tehnice ale produsului. Fie le încurcă, fie se întreabă unul pe celălalt. Unii mai “inteligenţi” bânguie câte ceva pe acolo, ridicând vocea, gesticulând, vorbind precipitat şi prost, mizând pe faptul că habar nu ai ce spune el, ci doar vrei câteva lămuriri care să te scoată din starea de nervozitate în care te afli.

Nu ştim ce drepturi avem, iar atunci când aflăm şi noi de pe la TV sau de pe la un prieten, ce putem face, devenim nervoşi şi vrem şi noi să ni se facă dreptate. Însă e bine să vedem şi obligaţiile ce le avem.

Ne raportăm la ce se întâmplă în U.E., dar nu ştim cam care sunt regulile.

Ca orice român am căutat ceva timp până să găsesc vreun certificat de garanţie prin casă, la vreun produs care e încă în perioada de garanţie.

Şi constat deja cu stupefacţie că sunt poate cel mai bun exemplu de român dobitoc care urlă şi nu ştie de ce.

Din start mi-am demonstrat că nu am grijă de certificatul meu de garanţie şi de tot ce implică el.

La produsul cumpărat am o garanţie de 2 ani. În iulie acum fac un an de zile. Deci, sunt un bun exemplu.

“Pentru acordarea garanţiei este obligatorie prezentarea produsului în ambalajul original însoţit de accesoriile produsului, acest document şi copie după factură sau bon fiscal”. Rezultatul: – jumătate de cutie mi-a fost roasă de căţel. Deci……., dar să zicem că îmi acceptă aşa cutia. Să continuăm!!!

“În 30 de zile lucrătoare, furnizorul se obligă să comunice beneficiarului diagnosticul, măsura reparatorie care va fi aplicată şi estimarea termenului la care produsul va fi readus în stare de funcţionare”.

Din proprie experienţă, la un alt produs, am observat că după cele 30 de zile de aşteptare, m-au sunat şi mi-au zis că l-au trimis la reparat şi că mai durează maxim 10 zile. După cele 10 zile specialistul a dat verdictul: – nu e de la ei. Şi colac peste pupăză, cât a durat până a ajuns la ei produsul (vreo 3 zile, că am prins weekendul), plus cele 30 de zile, plus cele 10 zile, şi ce să vezi trecuse şi cei doi ani de garanţie. Şi a mai durat vreo 5 zile până l-au trimis înapoi, la fel de stricat. A trebuit să mă descurc pe cont propriu şi l-am reparat eu. Dar, în concluzie am aşteptat vreo 2 luni de zile în speranţa că îmi vor respecta drepturile.

Şi ajungem şi la obligaţii: “Alimentarea de la reţeaua electrică cu împământare şi în limitele de toleranţă prevăzute de producător. Folosirea numai a elementelor de cablare originale ale echipamentelor ……Păstrarea integrităţii sigiliilor vânzătorului”.

Cam în 2 ani de zile se şterg toate sigiliile producătorului, că sunt prost făcute. Asta e!!! S-a cam dus garanţia. Dacă ventilaţia este una necorespunzătoare, la fel, adio garanţie. Dacă aparatul meu foto, că despre el este vorba, îl conectez la calculator, în timp ce acesta este pornit, la fel, s-a cam dus garanţia. Dacă îl pornesc şi îl opresc de mai multe ori decît mi-a recomandat producătorul, cam asta e. Dacă utilizez bliţul de mai multe ori într-o zi, decât mi-a recomandat producătorul, cam asta e. Dacă are cea mai mică zgârietură pe el şi mai ales în zonele importante ale sale, în dreptul bateriei, în zona bliţului, în zona ecranului, adică peste tot, atunci, cam asta e.

E un cerc vicios în care cel mai puternic câştigă. Legile nu sunt respectate de nici o culoare, tocmai pentru că ei ştiu că nu are ce să li se întâmple. Eu îl folosesc ca orice român şi nu sunt conştient de gradul de uzură sau de fragilitatea obiectului. Dreptatea e undeva la mijloc, dar adevărul nu ia mită pentru a se “prostitua” in favoarea unuia sau a altuia. Şi uite aşa ne enervăm degeaba. Am exemplul primului aparat foto, dar şi a celui de al doile care il am încă în garanţie.

Păi eu am luat produsul de la Cluj, producătorul era din Bucureşti, iar service aveau la Timişoara. Şi uite aşa a făcut aparatul meu foto turul ţării şi s-a întors acasă la fel de stricat. L-am reparat la două blocuri de locul unde locuiesc. Dar am vrut şi eu drepturi, încurajându-mă, în acelaşi timp, că am respectat obligaţiile stipulate în certificatul de garanţie.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in recenzii. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s