“Celalalt”

Ce te face sa crezi ca prin tot ceea ce faci devii mai bun, mai nou decat celalalt? Nu trebuie sa te informeze nimeni asupra acestui fapt. Decizia ta poate influenta deznodamantul. Fie iti dai seama inainte de final, ca de fapt nu ai fost cu nimic mai bun decat cel dinaintea ta, fie te complaci si incepi sa crezi din ce in ce mai mult ca doar ceea ce faci tu justifica prezentul. Niste improvizatii facute contextual nu iti pot asigura acel gram de inteligenta, de creativitate, de originalitate. Asa se intampla si in literatura, si in filosofie, in arta in general.

Ceea ce izvoraste din launtrul tau intotdeauna da impresia unui sentiment aparte, a unei idei personale, a unui lucru original. E greu sa constientizezi ca ceea ce se intampla cu tine, s-a mai intamplat si cu ceilalti, sau, ma rog, cu majoritatea. Forma de exprimare e diferita. Dar si cand intelegi ca te-ai exprimat comun, ca ceilalti, doar ca ai personalizat putin, abia atunci iti dai seama cat de rudimentar ai fost si esti chiar si in ceea ce inseamna interioritatea ta.

Parcă realizezi cât de absent ai fost, cât de crud ai fost faţă de ceea ce ai primit si nu ai reusit să dai inapoi. Altii aleg sa fii ignoranti si sa mearga mai departe in speranta ca ceva va face diferenta totusi. Putini insă văd că optica nu înseamnă doar a schimba ramele, iar lentila să rămână aceeaşi.

Nu suntem dispuşi la a conştientiza sacrificiul, pentru că doar aşa poti vedea comunul.

Celalalt poţi fi chiar tu, dar dacă nu înţelegi care este semnificaţia celuilalt, atunci e bun să joci ambele roluri, în speranţa, că lumea va vedea ceva unic in asta.

Riscurile trebuie asumate, de aceea e bine să mergi întotdeauna mai departe, dar calea să fie una rationala. Nu poţi judeca cu inima, cu sufletul, dacă tu nu ştii ce este raţionalul.

Eliminarea celorlate drumuri, fără să le cunoşti, nu te va face să fii mulţumit de drumul tău.

Oportunitatea si riscul sunt si ele cat se poate de rationale.

Inima insa te face unic in toata rationalitatea universului, dar mecanismul e acelasi.

Asa cum un caine se poate uita la nasul sau,cam atat ne este dat sa vedem rationalul din noi. Restul se descopera cu puterea inimii.