The Confession

Un serial apărut în martie 2011 şi care are până acum 10 episoade. Fiecare episod are între 5 şi 7 minute. Totul începe cu neliniştea unui ucigaş plătit, în faţa unei victime, care după ce îşi face rugăciunea moare liniştit.

Se duce la o biserică pentru a se spovedi la preot, scopul fiind înţelegerea victimei sale şi liniştea acestuia în faţa morţii. Ştia dinainte ce preot se află la acea biserică.

Fiecare episod are pilda sa. Sub ameninţare, dialogul se schimbă. Începe cu primele sfaturi ale preotului şi ajunge la întrebările criminalului în faţa preotului şi răspunsurile clericului. Preotul recunoaşte în final că a avut o viaţă tumultoasă aflată sub semnul alcoolului, a tutunului, a problemelor de familie, a scandalurilor, a batăilor şi a maltratărilor copilului său. Şi-a găsit liniştea ca şi preot şi încearcă să îşi ducă acea cruce a păcatelor sale.

Recunoscând că în tinereţe a ars mâinile fiului său că îl deranja prea tare şi a impins soţia la a se sinucide din cauza bătăilor  repetate, află în final cine era acel ucigaş plătit care îl tot ameninţa, în momentul în care acesta îi arată mâinile arse.

Nu îl omoară deşi preotul asta şi-ar fi dorit, dar îl lasă să trăiască în continuare cu acest păcat greu de dus chiar şi de către un actual preot.

Un serial care durează  o oră şi care are o idee în jurul căreia se poate mult reflecta.

Vremea frumoasă te transformă

Vremea frumoasă de afară face întotdeauna ca oamenii să privească lumea din altă perspectivă.

O fetiţă de vreo 11-12 ani stătea în mijlocul intersecţiei ghidată de poliţişti şi trăgea pe dreapta şoferii care păreau a fi agresivi în trafic. Le explica frumos că nu trebuie să fie nervoşi şi că e bine să se uite şi la copii şi să fie mai atenţi la trecerile de pietoni. Asta m-a făcut şi pe mine să fiu mai puţin revoltat şi mai liniştit având în vedere că primisem cu puţin timp în urmă o amendă pentru că depăşisem limita legală cu doar 7 km. Acel copil avea atâta sinceritate în el câtă răutate a avut acel poliţist care m-a sancţionat.

Fiind şi eu participant la trafic, două intersecţii mai încolo, doi oameni fără adăpost s-au oprit în mijlocul trecerii de pietoni şi se sărutau pasional, demonstrând încă o dată că iubirea nu trece prin stomac, iar eu am înţeles prin aburii alcoolului care mă invadau în maşină, având geamul deschis, că lumea se schimbă chiar şi atunci când vremea e frumoasă şi viaţa e grea.

La următoarea intersecţie un copil ce traversa strada împreună cu mama sa, a crezut de cuviinţă că în toată plictiseala sa trebuie să facă un gest, ceva, care să mai dezmorţească atmosfera: şi a început să se strâmbe într-un mod foarte ciudat, chiar la mine care mă uitam fix la el. Am inceput şi eu să mă strâmb şi mai tare la el până când a înţeles ideea. Intrasem deja în jocul său şi asta i-a plăcut la nebunie.Am zîmbit amândoi unul la celălalt. Vroia doar un pic de atenţie, iar eu vroiam să mă duc cu gândurile în altă parte, adică în lumea acelui copil. Amândoi am avut de câştigat. Am fost câştigătorii acelor 30 de secunde, care a schimbat pespectiva acelei zile.

Vremea frumoasă şi un pic de căldură din partea celor din jurul tău întotdeauna “te transformă”.

Doctor Love

 Tot mai mulţi tineri caută cu disperare sfaturi despre ce ar mai putea face pentru a salva relatia lor cu  celalalt.

Nimeni nu e dispus la compromisuri sau la schimbări majore, dar vor ca alţii să le rezolve problemele.

Fie s-a cam îmbătat aseară şi iar a greşit faţă de persoana iubită, fie a fost sedus o fată mai tânără şi mai jucăuşă, fie a stat şi el un pic peste program cu băieţii; dar în final ar fi în stare să urmeze şi sfatul bunicului în vârstă de 90 de ani, numai să se împace cu iubita, că doar ştie ea că e băiat bun şi ţine la ea.

Totul e atât de haotic încât orice ai spune parcă nu are logică, parcă nu transmite nimic din interior, ci e plasticizat prin activităţile de zi cu zi a celor doi.

Nevoia de a ieşi din acea rutină zilnică şi din problemele cotidiene îi fac pe unii să uite ce au şi cât de norocoşi sunt, pentru a se integra în grupul celor care au virilitate şi masculinitate doar la colţul blocului.

Chiar zilele trecute un amic de al meu îmi explica cum s-a “descărcat emoţional” o seara întreagă cu o fată pe care o cunoscuse cu câteva ore înainte.  Dar acest fapt era ceva nesemnificativ pe lângă problema pe care o avea de fapt: ţine enorm de mult la prietena sa şi nu ar face nimic ca să o mai supere, deci ce ar trebui să facă pentru ea ca să nu se mai certe.

Îmi aduc aminte că cineva spunea, la câteva luni de la nuntă, despre soţia sa, că în momentul în care o vede cum are grijă de copil şi cum se implică în viaţa de familie, parcă începe să ţină la ea.

Sunt foarte mulţi indivizi care oricât de mult timp liber ar avea, parcă s-ar sufoca în faţa unei discuţii libere şi normale cu soţia sau prietena. Îmi aduc aminte de bunicii mei care în fiecare dimineaţă, în jur de ora 6, stau aproape o oră la o cafea şi discută despre problemele curente, făcând o retrospectivă a celor întâmplate în săptămâna în curs şi a evenimentelor ce urmează şi astfel fiecare ştie ce are de făcut şi parcă şi ziua e mai bună şi trece mai liniştită pe lângă ei.

Un fost coleg de facultate îmi spunea că e bine să învăţ să zâmbesc în fiecare dimineaţă alături de cineva drag. Iar, tinerii din ziua de azi nu ştiu să zâmbească, mai ales lângă cineva drag, care şi printr-un gest poate schimba ziua.

Relaţiile dintre oameni în ziua de azi se consumă mai repede şi decât o ţigară, iar tinerii actuali împart şi ţigările între ei.

Mersul pe jos face piciorul frumos !

 La sfârşitul lui martie 2010 mi-am cumpărat un Logan, 1.4, nou nouţ.Deci, în această lună împlinesc 2 ani de zile de când circul cu această maşină.

Având curajul şi nebunia de a strânge toate bonurile fiscale ori de câte ori am alimentat maşina am realizat că: am făcut cam 22 de mii de km. În aceşti 2 ani; am pus benzină de 5400 de RON (şi am pus numai de la Petrom sau de la OMV ). Majoritatea kilometrilor sunt făcuţi în afara oraşului.

Având în vedere că în martie 2010 puneam benzina cu 4,20 RON , iar mai apoi ea a urcat treptat ajungând să alimentez zilele acestea cu 5,60 RON sau chiar 5,67 RON, am ajuns la concluzia că o medie de 5 RON pe litru ar fi rezonabilă, deşi la un calcul  ceva mai profund ar fi în dezavantajul meu această operaţie logico-matematică. Astfel îmi ies undeva peste 1000 de litri de benzină, chiar aproape de 1100 litri.  Un consum undeva între 5 şi 6 litri la 100 de km. ma uimeşte chiar. La inceput îmi lua şi 10 litri în oraş, iar în exterior undeva la 7,8 – 8,2. Acum am ajuns la un consum de 8,2 – 8,5 în oraş, iar în afară la un drum scurt îmi ia undeva la 6,5 – 6,8, dar mai sunt şi excepţii cum ar fi un drum până la Bucureşti unde fac în jur de 1000 de km. cu o viteză constantă şi atunci ajung la un 5,7 – 6,2.

Trecând la următoarea etapă a cheltuielilor mă văd nevoit să încep calculul chiar de la început când plătisem maşina şi aşteptam să o văd în parcare: 500 Euro (2081 RON) m-a costat taxa de primă înmatriculare; după ce mi-am văzut maşina în parcare cu numere roşii provizorii a trebuit să îmi iau numere permanente, care m-au costat cu acte cu tot în jur de 80 RON. Apoi am dat cu reduceri, cu fidelitate, cu de toate 280 RON pe Asigurarea obligatorie a maşinii, iar anul acesta, tot cu reducere, am dat 320 RON. După primul an a venit rândul reviziei, care m-a costat 250 RON, plus un filtru de polen 65 RON. În fiecare an câte 24 de RON pe câte o pereche de ştergătoare, plus în jur de 150 RON în fiecare an pe soluţii şi alte materiale de întreţinere. Anul acesta obligat fiind de legea intrată în vigoare la 1 noiembrie a trebuit sa-mi iau cauciucuri de iarnă, pe care le-am luat second-hand şi care cu tot cu montat m-au ajuns 500 de RON. În rest nu am avut probleme cu maşina, deci nu am fost nevoit să suport alte cheltuieli.

La un calcul total, după ce am achitat maşina am mai cheltuit 9324 de RON pentru a circula cu ea legal pe drumurile noastre publice. Aş mai putea adăuga ca am plătit în aceşti doi ani 200 de RON însemnând două amenzi. Deci se fac 9524 de RON.

Ca şi concluzie : cheltuielile avute în aceşti 2 ani însumează jumătate din valoarea maşinii ( fiind luată prin programul rabla ). Deci, nu degeaba se spune că după 4 ani maşina şi-a cam făcut treaba şi trebuie vândută. Peste încă doi ani, cam mai plătesc o dată maşina prin cheltuielile pe care le am, şi intră într-o altă categorie a “uzurii”, de orice natură.

Economia Sexuală Islamică

 La sfârşitul sec. XIX statul intervenea la nivel legislativ în ceea ce priveşte sexualitatea. Cele mai importante aspecte în care intervenea erau vârsta legală pentru căsătorie, rata naşterilor, fertilitatea, frecvenţa căsătoriilor.

În anii 80′ guvernul islamic a reînviat convenţii sociale premoderne precum repudierea, purtarea vălului, biciuirea, iar poligamia şi sexul cu minore au fost admise din nou.

Jumătatea sec. XX aduce multe schimbări la nivelul moravurilor sexuale acceptate de societatea islamică. Sexul în afara căsătoriei devine mai acceptabil. Dreptul de a divorţa a scăzut rata sinuciderilor la femei, dar a şi coborât nivelul violenţei familiale. În primii ani ai sec. XXI căsătoriile aranjate şi căsătoriile endogame nu au mai fost atât de comune, consimţământul legal al taţilor pentru măritişul fetelor lor fiind singura chestie care se mai păstra cu sfinţenie.

Flirtul începe să fie văzut ca un fapt de viaţă. Abia după un an de întâlniri secrete tânărul poate avea curajul să meargă la părinţii fetei să ceară mâna acesteia.Valentine’s Day devine după 2007 o zi de mare sărbătoare, iar guvernul recunoaşte că este tot mai uimit de ceea ce se întâmplă la nivelul mentalităţii tinerilor islamişti.

Abia după 2005 Islamul nu mai putea să continue acea campanie de control al naşterilor începută încă din anii 70′. Tinerii căsătoriţi sunt instruiţi prin nişte cursuri oferite gratuit de stat despre viaţa sexuală şi tot ceea ce ţine de intimitatea cuplului.

Shohreh, o studentă la sociologie, în vârstă de 20 de ani, după ce a participat la acele cursuri, care ţineau în jur de 2 ore, afirma: ” Mi-e ruşine…..că am 20 de ani, dar nu ştiu nimic despre sex. Mă întreb de ce oare nu am citit niciodată vreo carte pe această temă. Înainte de a vedea acele filmuleţe, prezentate la curs, credeam că orgasmul este ceva simţit numai de bărbaţi. Nu ştiam că şi femeile pot avea parte de aşa ceva“.

Femeile Islamului definesc toate, bărbatul ideal, astfel: ” Soţul ideal este un bărbat cu care e bine să vorbeşti, pe care e plăcut să-l priveşti, care este rezonabil şi calm, are un venit bun şi ajută în gospodărie“.

Societatea devine mult mai deschisă. Chiar în Iran lumea se uită prin satelit la show-uri despre sex, emisiunile lui Oprah, Totul despre sex, etc. În bazar, dar şi la vânzătorii ambulanţi găsim de vânzare alături de bomboane, multe tigări şi mult mai multe prezervative.

În 2004 ia fiinţă Organizaţia Iraniană a Homosexualilor. Este condusă din Toronto, dar cu multe filiale în Europa şi un birou clandestin în Iran. Statul nu acceptă aşa ceva, la vedere, în public, dar s-a găsit o soluţie modernă: căsătoria de formă între un gay şi o lesbiană.

Pe de altă parte, în 2005 au fost ucişi câtiva indivizi care practicau homosexualitatea făţiş, iar în 2004 o fetiţă de 16 ani a fost găsită spânzurată de o macara, pentru că ar fi întreţinut relaţii sexuale în afara căsniciei. Guvernul Islamic a mărit vârsta de măritiş a fetelor, de la 9 ani, la 13 ani, deşi toată lumea a cerut ca vârsta minimă să fie de 16 ani.

În 2009 multe feministe marcante au fost întemniţate sau silite să exileze. Deşi opinia publică recunoaşte rolul important al femeii în cadrul democraţiei, totuşi mai sunt multe de clarificat în societatea islamică, pe axa social – politic. Sexualitatea si modalitatea de abordare a acesteia în Islamul de astăzi poate dăuna, dar poate şi aduce un viitor mai sigur societăţii care pare că se deschide ca o floare la noile tendinţe şi la cerinţele moderniste ale societăţii civile.