Iarnă grea, dom’le !!!

A fost intr-adevăr o iarnă grea, dar în anii 60, nu acum. Nici nu vreau să mă mai uit pe net să văd ce fac cu zăpada asiaticii, ca să nu mai vorbim de canadieni, unde zăpada există vreo 4-5 luni pe an şi se adună, nu glumă. Este incredibil cât de uşor putem muri cu zile, acum când ne dă guvernul un ceai fierbinte ca să murim liniştiţi.

Mona Hatoum

Provine dintr-o familie de palestinieni şi s-a născut în 1952 în Beirut, Liban. Trăieşte la Londra şi este un artist modern, deseori criticat pentru operele extravagante şi creaţiile sale “ciudate” ce au devenit repede punct de referinţă între artiştii tineri şi dornici să revoluţioneze arta modernă. În 2007 iese la rampă cu primele expoziţii, pentru ca în 2011 să cunoască adevăratul succes şi probabil apogeul său ca artist.

Presa internaţională

 RFI (Radio France Internationale) – Ne anunţă că totul a început pe 13 ianuarie. Lumea nemulţumită pe baza Legii Sănătăţii a ieşit în stradă în capitală, iar mai apoi în toată ţara, în oraşe importante precum Braşov, Timişoara şi Iaşi. Protestatarii au scandat împotriva preşedintelui Băsescu şi impotriva politicii bugetare deosebit de riguroasă. De subliniat faptul că nu se spune nimic de violenţele din capitală.

France 24 – Preferă să vorbească de situatia din Nigeria, Siria, Tunisia. Discută mult de vasul care a eşuat şi s-a scufundat. Se vede clar că publicaţiile importante încă aşteaptă păreri autorizate, declaraţii de presă ale oficilalilor, ale politicienilor, iar până atunci se folosesc de corespondenţii lor care să le prezinte imaginea de ansamblu a situaţiei din România.

Am preferat să mă uit la francezi întâi pentru că ei ne-au luat cel mai tare peste picior, în ultimul timp.

M-am uitat mai apoi în presa italiană. Şi ei prezintă pe scurt aceeaşi realitate văzută şi de francezi. Ambele ţări prin relatările şi publicaţiile lor mi s-au părut realiste şi de bun simţ.

Germanii preferă mai mult o imagine de ansamblu: spaţiul Schengen, situaţia României în general, etc.

Nici o publicaţie nu vorbeşte despre violenţe. Nici una. Tot ce apare despre violenţele din Bucureşti apare din însăşi declaraţiile oficialilor noştri.

CNN şi BBC pun accentul mai mult pe o analiză în detaliu, profundă bazată pe statistică şi cifre, şi ţin cont mult de declaraţiile oficialilor, care sunt cam slăbuţe, cam subţirele. Îl dau pe Igaş cu lauda sa la adresa efortului jandarmeriei şi cu afirmaţia că în ţară au fost exact 8700 de protestatari. Mai apoi declaraţia primului ministru care vorbeşte de violenţă şi de stoparea ei prin orice mijloace. Şi mai apare şi poziţia oficialilor jandarmeriei care spun că situaţia e sub control şi chiar afirmă cu mult curaj că doar în Bucureşti au fost ceva incidente, iar în rest totul e paşnic. Parcă stau mai liniştit. Aştia la TV au arătat altceva, dar dacă jandarmeria română scoasă cu tot efectivul spune că sunt mici incidente, atunci nu pot decât să cred că şi televiziunile astea au un interes în a obţine o cotă de piaţă bună în ceea ce priveşte rating-ul, iar instituţiile statului funcţionează corect. Jandarmeria a afirmat că vreo 250 de oameni au creat probleme şi doar 36 de persoane au fost reţinute. Iată că nici 40 de oameni au devastat Piaţa Unirii, dar presa internaţională e obişnuită cu violenţe, nu glumă: cum e cazul Angliei, cazul Franţei, etc.

În schimb, peste ocean, întâlnim în New York Times articole care vorbesc despre violenţa din România, sursa lor fiind Antena 3, iar dramatizarea şi suspansul desprea situaţia de la noi, fiind nelipsite.

În concluzie, vedem în continuare care sunt instrumentele democraţiei: nişte scene regizate de alţii, doar cât să aibă scuze. Aceleaşi tertipuri de manipulare şi de schimbare a imaginii.

Poezie de stradă

Deşi lumea iese în stradă şi astăzi este şi ziua lui Mihai Eminescu o să mă folosesc de o altă poezie care exprimă cel mai bine poate această zi de 15 ianuarie ţinând cont şi de contextul actual :

Cine eşti ?
Cine eşti? De unde vii?
Poţi tu, omule, să ştii?
Unde mergi? Ce soartă ai?
Poţi tu seama ca să dai?
În ce scop te-ai zămislit?
Pe Pământ, la ce-ai venit?
Şi trăind, de ce trăieşti?
Ce solie-ndeplineşti?
Tu eşti mare, tu eşti mic,
Tu eşti tot, tu eşti nimic!
Tu eşti rău, tu eşti şi bun,
Şi-nţelept, dar şi nebun.
Viaţa-ntreagă ţi-o petreci
Luptându-te prin lupte seci,
Prin necazuri cu sudori
Vrând s-aduni, să faci comori,
Pân-la urmă cazi zdrobit,
Pleci sărac cum ai venit!
Pleci din Lume-ncredinţat
Că destinu-i neschimbat.
Din fiinţă pe Pământ,
De la leagăn la mormânt,
Şi, de-aici …. mister şi-abis.
Viaţa, n-a fost decât …. vis!

Haos

Viaţa românului începe să fie din ce în ce mai grea. Când auzeam la TV că asiaticii mor pe capete de la atâta stres, iar noi încă nu ştiam de astea, ne apuca râsul şi făceam şi glume pe seama lor. Şi la noi a început lumea să “clacheze”. Cică anul trecut în Botoşani au fost în medie cam 3 decedaţi pe zi. Până şi pe 31 decembrie au fost vreo 4 inmormântări, la fel de aglomerat ca şi pe 1 ianuarie 2012. Şi statistica arată îngrozitor: tot mai mulţi oameni cu vârste cuprinse intre 30 şi 40 de ani mor de inimă “rea”.

Şi la TV anul a inceput cu astfel de ştiri. La unele dintre ele aveam impresia că mă uit la vreun serial american, ceva de genul Criminal Minds.

Uşor, uşor se instalează şi la noi acel haos al vieţii sociale, în care ne depăşim situaţia de est european care nu e capabil decât să se scalde în prostituţie, droguri şi bani murdari. Vedem că anul 2012 aduce câteva chestiuni noi: mai întâlnim câte un piroman, mai vedem câte un bătrân tranşat bucăţi la colţul străzii, din partea ruşilor mai primim câte vreo idee de necrofilie sau zoofilie, cu pedofilii stăteam bine şi înainte, chiar i-am mai învăţat câte ceva şi pe francezi sau nemţi despre acest “domeniu de activitate”.

Începem să urcăm în statistici şi la sinucideri, deşi suntem cuminţi încă la acest capitol: nu vedem ca la americani sinucideri în direct în centrul oraşului. Nici nu prea avem de pe unde să ne aruncăm. Stăm cuminţi acasă şi mai lăsăm şi câte un bilet la uşă: “Nu intraţi! S-au produs crime!” sau “Nu intraţi! Nu mai sunt în viaţă!”.

Mai vedem câte unul din când în când care înţeapă femei prin tramvai sau devine brusc bisexual, doar ca să mai transmită vreo boală pe undeva. Oricum la Sida, Sifilis şi alte boli cu transmitere sexuală suntem în graficul mediei sau scorului Uniunii Europeene. La noi treaba e serioasă preferând să ne ducem munca la bun sfârşit: fete de 11-14 ani rămânând însărcinate cu “minori” de 57,63,68 de ani.

Ce e mai grav e că nu avem antidotul la anihilarea acestui haos : poliţişti corupţi, justiţia care e ca melcul la întrecere, politica care nu mai e de mult timp o meserie, ci mai degrabă un hobby al unora plin de bani. Acum văd că distrugem şi sănătatea, după ce am bagat educaţia pe linie moartă şi o lăsăm să se stingă în linişte.

Nu mai există nici un mecanism funcţional care să dea semne că respiră măcar şi artificial. Ne prăbuşim asemeni unor “marionete” la sfârşitul piesei. Uşor, se lasă cortina, iar noi stăm încremeniţi, fiecare pe scăunelul său, parcă refuzând să conştientizăm că spectacolul a luat sfârşit; imediat se va aprinde lumina, ne vor durea un pic ochii şi gata, fiecare trebuie să plece şi să lase locul liber pentru următorul spectacol.