Sweet November

Nu ai cum să nu simţi toamna în parcul “Mihai Eminescu” din Botoşani, despre care Gala Galaction, în 1922, când l-a vizitat prima dată, spunea: “Iluziune sau adevăr, ți se pare că între înfățișarea tihnită, ușor pustie și patriarhală a acestui colț de lume, și mirajul rechemării eminesciene există o netăgăduită legătură”. Sunt imagini frumoase într-un oraş care se vrea curat, liniştit, ospitalier, dar aflat acum în perioada de reconstrucţie, sperăm atât la propriu cât şi la figurat.

Bolero

În rândurile muzicienilor au loc discuţii aprinse dacă, în prezent, Cubei sau Mexicului i se poate atribui meritul de a fi descoperit boleroul în forma sa actuală.Deşi primele cântece de dragoste denumite “bolerouri” au apărut în Cuba, în 1870, tot Mexicul este cel care reuşeşte marşul triumfal, în 1927, prin doi tineri compozitori: Guty Cardenas şi pianistul Agustin Lara. Ulterior Lara îl ia langă el pe Pedro Vargas. Aceştia sunt cei trei muşchetari care au făcut ca boleroul să fie cunoscut în întreaga lume.După al doilea război mondial apare Pedro Infante care duce mai departe “povara boleroului”.

Acum Luis Miguel este cel care redă boleroului atributele după care această muzică tînjea cel mai mult: strălucire, carismă şi prestanţă.

Împotriva Urii

Amos Oz : ” Eu cred că scrierile care ne permit să-l închipuim pe celălalt pot să contribuie la imunizarea noastră contra stratagemelor diavolului…..A-ţi închipui pe altul nu-i numai un instrument estetic. După părerea mea, este şi o esenţială obligaţie morală.Şi, în cele din urmă, a ţi-l închipui pe celălalt reprezintă o satisfacţie profundă şi subtilă”.

Îmi place felul în care Amos Oz se întreabă dacă ştiinţele sociale (de la Goethe încoace) au rezolvat problema “răului” şi a definirii acestuia şi acum se ocupă numai de “bine”.

Uneori parcă facem o filosofie pentru copii. Ştim că binele, adevărul sunt mai complexe, dar chiar aşa, ca nişte copii, ştim dinainte ceea ce este rău şi ne axăm doar pe ceea ce trebuie să fie sau este deja “bun”, “adevărat”, “real”, “recognoscibil”?!

Copilăria nefericită a unora dintre noi e cauza tuturor explicaţiilor. Binele şi Răul nu prea au de-a face cu noi, ci doar circumstanţele sunt răspunzătoare de acţiunile şi suferinţele noastre, ale omuleţilor de rând, posibile victime ale acestui cerc vicios.

“Dumnezeu a murit!” În acest caz Dracul devine şomer. Dar, chiar şi aşa el se ocupă cu mici “găinării” cât să rămână activ.

Demonul nu pare a poseda vreodată o persoană izolată. Faust nu mai există. Astfel “răul e un conglomerat”. Deci Dracul e chiar la modă, iar Dumnezeu rămâne un învechit şi un neadaptat.

Şi uite aşa reuşim să cunoaştem adevărata diferenţă dintre Bine şi Rău: fie producem cuiva suferinţă, fie îi uşurăm durerea.

Doar, când ne păcălim pe noi înşine, ştim totuşi ceva despre ceea ce facem.

My Samoyed

Una dintre cele mai frumoase rase de câini care îşi au originea în Siberia şi sunt câini de sanie. Alături de Malamut si Husky intră în categoria “câinilor de iarnă”. Sunt inteligenţi, jucăuşi şi se ataşează de cel care are grijă de el. Încăpăţânaţi, dar ordonaţi în ceea ce fac îşi asigură locul în familie, fără de care parcă nu există.

Este cea mai veche rasă de câini cunoscută. Samoyezii erau singurele dintre popoarele de eschimoşi care aveau o relaţie strânsă, personală şi de muncă cu aceşti câini. Fiecare membru avea câte un câine în cortul său. Indigenii refuzau să-şi vândă câinii şi au reuşit să-i educe, deşi legenda spune că aceştia erau împerecheaţi cu lupii sălbatici.Este un căţel vesel care conservă mult din caracterul strămoşilor săi.
În concluzie este o rasă minunată care merită toată atenţia şi admiraţia iubitorilor de animale. Sunt mândru că am un astfel de căţel !!!