Flash Forward

Întotdeauna ne pripim în a acţiona spontan în faţa unor situaţii simple, banale.

Cu toate acestea avem “mobilitatea” de a asigura acel spaţiu necesar stării de beatitudine prin care nu vom recunoaşte niciodată că regretăm acel ceva realizat într-un anumit moment dat.

Şi dacă am avea pentru câteva minute în faţa noastră imaginea acţiunilor noastre viitoare, atunci  intrăm în panică pentru că nu mai dispunem de acea spontaneitate, dar suntem mai responsabili pentru că ne asumăm acele acţiuni, situaţii, decizii.

Devenim mai reci în faţa acţiunilor globale şi ne orientăm spre acele momente pe care parcă le regretăm deja. Nu am vrea să le schimbăm nici pe acestea, dar parcă ar fi mai bine dacă ceilalţi le-ar interpreta într-un mod mult mai optimist. Avem această dorinţă de a arăta că suntem bine intenţionaţi chiar şi atunci când unele acţiuni ale noastre deranjează pe cei din jur.

Această credinţă a faptului că trebuie să se întâmple aşa, există chiar şi dacă suntem cu un pas în faţă  vizavi de evenimentele ce urmează a ne defini.

A anticipa unele acţiuni înseamnă că pur şi simplu  putem deosebi mai bine decât ceilalţi, ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Astfel demonstrăm că nu putem schimba “istoria”, dar ne putem contura mai bine în umbra evenimentelor.

Dacă în viziunea ta iubeşti mult pe cineva, atunci, deşi nu ai întâlnit niciodată acea persoană,  “ideea” care apare la nivelul imaginii mentale va face ca tu să “deţii” toată afectivitatea de care esti capabil, pentru acea persoană. Astfel unii îşi găsesc jumătatea pe messenger sau pe diverse site-uri.

Dacă în viziunea ta ţi se întâmplă ceva ciudat, rău, catastrofal, atunci vei trăi cu această teamă că eşti o “ţintă” a universului în acest mecanism al evoluţiei umane.

Istoria are la bază “ideile” noastre şi nouă ne este frică să o schimbăm. Ne recunoaştem “impotenţa” în faţa unor momente pe care tot noi le clasificăm ca fiind cruciale.

Avem o plăcere să “ne masturbăm” în faţa istoriei pentru că ne încăpăţânăm să nu-i recunoaştem “frumuseţea” , deşi  dorim “să intrăm” în ea pentru simplul motiv că suntem “virili”, dar ne tremură vocea atunci când aceasta ne cere să-i acordăm un “dans”.

Putem schimba “identitatea” evenimentelor, dar istoria rămâne la fel. De aceea atunci când “picăm” în faţa istoriei producem un zgomot prea mic pentru ceilalţi, dar un sunet atât de puternic şi de ciudat pentru noi.

Un pas făcut înainte în viitor devine sinucigaş pentru prezent, dar mumifică trecutul, pentru că deja îl vedem ca şi cum s-a întâmplat, şi nu avem instrumente pentru a-l spaţializa în prezent.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s