Gadget Education

Chiar discutam zilele acestea cu elevii mei despre hobby-urile şi activităţile lor curente, adică mai concret, ceea ce fac ei ca să se dezvolte ca şi indivizi atât în plan social, dar mai ales în plan cultural.

Sunt foarte mulţi copii din mediul rural care nu au posibilitatea de a avea un PC sau măcar un telefon cu conectivitate la net. Însă alţii au posibilitatea ca părinţii lor să fie plecaţi la muncă în ţări străine. Sunt multe paradoxuri în ceea ce priveşte orice discuţie referitoare la educaţia acestor copii. Cei care au părinţii acasă, dar sunt lipiţi pământului, nu au posibilitatea a nimic, iar părinţii lor au patima alcoolului sau a jocurilor de noroc. Ceilalţi care au părinţii plecaţi, nu are cine să aibă grijă de ei şi să-i educe, dar măcar au un pic noroc la partea financiară. Mai e şi cea de-a treia categorie: şi cu părinţii acasă şi cu o situaţie financiară bună, şi cu ceva educaţie la mijloc.

În primă fază, copii se orientează către un telefon bun, un iphone, o tabletă pc care pe de o parte i-ar face moderni şi cool, iar pe de altă parte i-ar ajuta la şcoală, la copiat la teste sau chiar la diversele proiecte realizate prin procedeul “copy-paste”.

Un iPhone 5 de la Apple de exemplu, are o cameră de 5 megapixeli, printare photo, email, pagini web, GPS, hărţi de tot felul, măsurări de tot felul, procesor dual-core, ca şi mod de securitate se bazează pe recunoaşterea feţei proprietarului, rezistent la zgârieturi şi izbituri. Perfect pentru elevul din ziua de azi mai ales că apare la începutul lui iulie tocmai când sunt în vacanţă copii şi îi pot afla toate setările până în septembrie când începe noul an şcolar.

 Kindle este un ebook reader 3D de la cei de la Amazon. Are o memorie internă de 4 GB şi poate stoca în jur de 3500-4000 de cărţi. Ideal pentru elevul din ziua de azi, mai ales că cei care o să-l comercializeze în România vin cu vreo 500-1000 de cărţi în limba română, puse pe el, iar vreo 50-100 din acestea sunt manuale şcolare, culegeri, teste bac, etc. Deci, ştiu cum să-şi atragă clientul.

Dacă e să ne gândim şi la cei mai mici în vârstă, care nu ar avea chef să citească o carte atunci îi putem ajuta cu Nintendo 3DS, cu grafica 3D, ecran 3D, totul e 3D la el. Oferă o experienţă unică în ceea ce priveşte lumea jocurilor şi posibilitatea acestora de a dezvolta creativitatea şi inteligenţa individului.

Cei de la Sony Ericsson prezintă Xperia Play smart phone. Parcă ştiau că cel mic nu poate termina jocul acasă şi are posibilitatea de a juca pe drum înspre şcoală, sau chiar în clasa de curs. Are un procesor de 1GB, un touch-scrren de 4 inches, o cameră de 5.1 megapixeli. Este un telefon android ce îţi poate face ora de curs mult mai fascinantă şi colorată.

Tableta PC a celor de la Motorola îţi poate face viaţa mai uşoară în pauză la şcoală, în parc, la terasă, sau chiar în fotoliul de acasă. Are un display de 10.1 inches,HD . Îţi oferă posibilitatea unor momente relaxante atunci când eşti surmenat de programa şcolară atât de stufoasă, ce nu te lasă parcă să respiri. E cea mai bună variantă dacă tot ai de gând să-ţi iei rucsacul la şcoală.

În final după o zi obositoare la şcoală, acasă te aşteaptă un LCD cu o diagonală cât jumătate de perete al sufrageriei, u sistem audio home cinema a cărui vibrare depinde de mişcările corpului tău, şi o măsuţă de cafea ce are un ecran 3D şi în care îţi poţi verifica email-ul, descărca nişte poze făcute cu colegii la şcoală, etc.

În concluzie: vom fi obligaţi să promovăm o astfel de educaţie specifică Uniunii Europeene în detrimentul veşnicilor imagini cu români care îşi retrag copii de la şcoală pentru că alocaţia e destul de mică, salariile s-au micşorat, preţurile au crescut şi posibilităţile de a mai creşte un copil sunt aproape nule.

Bărbierul din Siberia

 De fiecare dată revăd filmul cu plăcere şi îmi aduc aminte că prima dată auzisem un comentariu undeva pe tvr1, din partea unui artist român, care sublinia faptul că nici un actor nu ar trebui să  se apuce de această meserie, dacă nu a făcut întâi o analiză acestui film.

Este un film extraordinar în regia lui Nikita Mihalkov şi din câte am observat şi destul de difuzat: pe tvr cultural cred că a fost dat de vreo 4-5 ori, pe tvr1 de 2 ori anul trecut şi o dată anul acesta.

Rusia anilor 1885 este prezentată într-un mod demn de orice scenarist care impune respect, credinţă, patriotism şi profesionalism. Incredibila poveste de dragoste între Jane Callahan, venită cu afaceri, să facă bani cu o invenţie a unui bătrân, şi Andre Tolstoi, un tânăr ofiţer rus.

Ea agitată,neliniştită, materialistă, critică, dar cu feminitate şi cu un zâmbet înşelător, iar el liniştit,aerian, creativ, cu un dezvoltat simţ al umorului, dar fiind un bărbat ferm şi cu o responsabilitate pe umeri chiar şi în faţa iubirii.

O poveste de dragoste frumoasă în care se prezintă subtilitatea întâlnirii a două destine diferite, dar care insistă în a crea contextul revederii celuilalt, fără motiv, ci doar pentru a verifica afectivitatea fiecăruia dintre ei.

Moscova este prezentată cu o anumită sobrietate, în care clădirile impunătoare detaliază sentimentele celor doi, dar în acelaşi timp pare un oraş al romantismului pur şi al dezvăluirii pasiunilor oamenilor “adevăraţi”.

Sunt momente în care dragostea, drama, istoria sunt combinate cu un comic rusesc de bună calitate ce face din acest film unul dintre cele mai reuşite ale lui Mihalkov.

O să închei în spiritul acţiunii filmului jucând rolul lui Radlov şi declarând toată iubirea mea lui Jane: “Dragostea e ca pojarul. Te loveşte doar o dată în viaţă şi cu cât se întâmplă mai târziu, cu atât e mai greu” .