Căutăm urechi ?!

Noi în general căutăm cuvinte. Le găsim oricum. Apoi căutăm idei. Se găsesc mai greu, dar cu un minim efort se rezolvă. În final, apare semnul de întrebare. Şi căutăm cu o disperare specific umană urechile care să valorifice ideile noastre.

I. Domnilor curioşi…….

– Dar nu înţelegeţi ? Dacă ne-am numi pur şi simplu oameni, atunci ne-am categorisi mult timp drept nişte “nedefiniţi”.

Am fost fierţi şi răciţi în propria intuiţie care stă la baza unei credinţe puternice că putem cunoaşte lumea, care se înfăţisează ca fiind necredincioasă şi imorală.

II. Domnilor suspicioşi…….

– Dar cine suntem noi? Am râde dacă am auzi că omul are pretenţia de a inventa valori care să depăşească valoarea lumii reale.

Ne uităm cu dispreţ la generaţiile care vin şi afirmăm cu tărie: “ori vă lichidaţi venerările, ori – pe voi înşivă!”

Dar până la apariţia “ideii” omul se schimbă: “Căci am putea să gândim, să simţim, să voim, să ne amintim, am putea, de asemenea, “acţiona” în oricare sens al cuvântului”.                       (Ştiinţa veselă, pag.415)

Imediat ce cuvintele sunt “confiscate” şi “încătuşate” în conştiinţă apare un nou semn de întrebare rezolvat de Hegel: “Omul își justifică valoarea sa umană prin faptul că își riscă viața în luptă. Dar această luptă este peste tot și întotdeauna (la toți) aceeași. Toți oamenii care luptă sunt la fel. Valoarea umană justificată prin luptă este generală, impersonală”.(Hegel,Fenomenologia spiritului)

Şi când toţi ar sărbători victoria, doar cel cu adevărat “om” se gândeşte la a căuta urechea. Gradul a ceea ce este util doar între om şi om justifică un anumit raport ce poate fi foarte uşor stabilit între cel care ordonă şi cel care execută.

” Ştim(sau credem sau ne închipuim) exact atât cât poate fi util să ştim în interesul turmei umane, al speciei: şi chiar ceea ce se numeşte aici “utilitate” nu-i, în cele din urmă, decât o credinţă, o închipuire şi poate exact acea prostie relativă din care ni s-o trage într-o zi pieirea”. (Ştiinţa veselă, pag.417)

Conştiinţa şi credinţa ne îndrumă către acea ureche capabilă să ne asculte. Şi abia atunci zâmbim: “M-a cunoscut !!!”

Timpanul urechii suportă însă, doar decibelii adevăratei “cunoaşteri” !!!

Dar ce este cunoaşterea ???

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s