M.A.S.H. 4077

 

Poate cea simplă formă de relaxare în faţa monitorului este fără îndoială serialul M.A.S.H. 4077. Este pur şi simplu o “capodoperă” a oricărui TV show creat vreodată. Toată povestea a început pe 17 septembrie 1972 şi s-a terminat pe 28 februarie 1983. În cei 11 ani s-au filmat 11 sezoane. Un episod are în jur de 30 de minute, mai mult sau mai puţin, dar felul în care este prezentat războiul din Korea şi ironizarea americanilor este absolut sublim. O unitate mobilă a unui spital militar având o echipă de doctori dintre cei mai buni la toate, care scoate în evidenţă ce înseamnă un adevărat simţ al umorului. Sunt câte 24 de episoade pe sezon. Asta înseamnă 720 de minute pe sezon sau 7920 de minute tot filmul. Cele 132 de ore ale filmului acumulează tot ce puteau scoate mai bun vreodată americanii.O mare parte a actorilor acestei “bijuterii cinematografice” nu mai există printre noi. La acea vreme a fost printre cele mai lungi seriale şi nu a fost atât de apreciat tocmai din cauza dimensiunilor sale prea mari. Ulterior americanii au dezvoltat o adevărată industrie bazată pe acest tip de TV-show: “Prison Break”, “Lost”, “Grey’s Anatomy”, “Dr.House”, “Criminal Minds”, “Dexter”,etc. Sunt cu sutele, miile astfel de filme împărţite pe cât mai multe sezoane, dar nici unul nu va reuşi vreodată să se ridice la nivelul unui serial precum “M.A.S.H. 4077”.
Ori de câte ori am ocazia revăd cu plăcere acest film şi îl recomand oricui are răbdarea şi inteligenţa necesară vizionării unui astfel de “FILM”.

Căutăm urechi ?!

Noi în general căutăm cuvinte. Le găsim oricum. Apoi căutăm idei. Se găsesc mai greu, dar cu un minim efort se rezolvă. În final, apare semnul de întrebare. Şi căutăm cu o disperare specific umană urechile care să valorifice ideile noastre.

I. Domnilor curioşi…….

– Dar nu înţelegeţi ? Dacă ne-am numi pur şi simplu oameni, atunci ne-am categorisi mult timp drept nişte “nedefiniţi”.

Am fost fierţi şi răciţi în propria intuiţie care stă la baza unei credinţe puternice că putem cunoaşte lumea, care se înfăţisează ca fiind necredincioasă şi imorală.

II. Domnilor suspicioşi…….

– Dar cine suntem noi? Am râde dacă am auzi că omul are pretenţia de a inventa valori care să depăşească valoarea lumii reale.

Ne uităm cu dispreţ la generaţiile care vin şi afirmăm cu tărie: “ori vă lichidaţi venerările, ori – pe voi înşivă!”

Dar până la apariţia “ideii” omul se schimbă: “Căci am putea să gândim, să simţim, să voim, să ne amintim, am putea, de asemenea, “acţiona” în oricare sens al cuvântului”.                       (Ştiinţa veselă, pag.415)

Imediat ce cuvintele sunt “confiscate” şi “încătuşate” în conştiinţă apare un nou semn de întrebare rezolvat de Hegel: “Omul își justifică valoarea sa umană prin faptul că își riscă viața în luptă. Dar această luptă este peste tot și întotdeauna (la toți) aceeași. Toți oamenii care luptă sunt la fel. Valoarea umană justificată prin luptă este generală, impersonală”.(Hegel,Fenomenologia spiritului)

Şi când toţi ar sărbători victoria, doar cel cu adevărat “om” se gândeşte la a căuta urechea. Gradul a ceea ce este util doar între om şi om justifică un anumit raport ce poate fi foarte uşor stabilit între cel care ordonă şi cel care execută.

” Ştim(sau credem sau ne închipuim) exact atât cât poate fi util să ştim în interesul turmei umane, al speciei: şi chiar ceea ce se numeşte aici “utilitate” nu-i, în cele din urmă, decât o credinţă, o închipuire şi poate exact acea prostie relativă din care ni s-o trage într-o zi pieirea”. (Ştiinţa veselă, pag.417)

Conştiinţa şi credinţa ne îndrumă către acea ureche capabilă să ne asculte. Şi abia atunci zâmbim: “M-a cunoscut !!!”

Timpanul urechii suportă însă, doar decibelii adevăratei “cunoaşteri” !!!

Dar ce este cunoaşterea ???