Nominalism

Intri într-o seară oarecare intr-un bar pentru a te întâlni cu nişte amici. Intri fără să vrei în atmosfera barului şi observi că în jurul tău sunt aceleaşi discuţii banale, superficiale, dar cu “substanţă”, deşi din acestea răzbat prejudecăţi grosolane.

Ai o privire pierdută şi te gândeşti cum se poate convieţui în această epocă a mediocraţiei. Îţi vin aceleaşi gânduri în minte: ştiinţa este prinsă în tentaculele acelei caracatiţe numită “retorică”; realul este transpus în imagini pe un ecran gigant chiar de acel domn înalt şi slab numit “virtual”; societatea te anunţă în fiecare dimineaţă, asemeni unui ceas deşteptător, că şi în acea zi bârfa va învinge orice formă de argumentare. Seara înainte de culcare recunoşti în “ruga” ta că aparenţa trece iarăşi înaintea faptelor.

“Nu vei câştiga de partea ta Lumea spunându-i lucruri precise dar dificile, adevărate dar neplăcute, ci doar adoptându-i prejudecăţile. Este triumful doxei asupra epistemei”.

“Un lucru e să ştii ceea ce gândeşte şi spune Lumea, cu totul altceva e să gândeşti şi să vorbeşti ca toată lumea”.

Lumea e fascinată de antinomii: “colectivizarea egoismului şi masificarea individualismului”.

Nominalismul ca şi esenţă a epocii mediocraţiei propune “etichetarea” a tot ceea ce stă sub semnul autoclasificării(lipsită de orice conţinut). Se “fabrică” etichete lipsite de conţinut semantic.

“Faptele sunt cu atât mai mult fapte, cu cât sunt tratate prin intermediul cifrelor”.

Se vorbeşte tot mai mult de existenţa “societăţilor lichide”, însă “mentalitatea conservatoare” triumfă în foarte multe ţări, deşi la nivel de U.E. o medie de 42 % ar dori legalizarea uniunii dintre homosexuali, de exemplu.

Naivitatea cu care acceptăm orice statistică arată faptul că dorim o societate puternică, dar cu personaje la fel de caraghioase,comice, groteşti chiar.