Discret

Uneori e atât de greu să fim discreţi în vorbe, în acţiuni şi mai ales în gândurile noastre.

De cele mai multe ori simţim nevoia de a ne exprima în public ceea ce nu avem curaj să ne spunem nouă nici măcar înainte de culcare.

Nici măcar nu avem curaj să exprimăm ceea ce am vrea, ci doar strigăm către celălalt “a neputinţă” şi a temere în faţa unor gânduri pure şi nealterate.

“Trăim printre invizibili, adică printre fiinţe pe care nu le mai vedem, pe care încă nu le vedem, pe care nu le vom vedea niciodată”.

Şi parcă realizăm acest mod de a fi “invizibili” faţă de noi în primul rând şi mai apoi faţă de orice umbră din jurul nostru, dar fără a fi discreţi şi amabili.

“Invizibilul este regele a tot ce vedem”.

Dar noi nu putem………..