Moment

Sunt perioade în care parcă “cineva” sau “ceva” uită de tine şi eşti aşa de liniştit că nu te deranjează nimeni cu răspunsuri tocmai pentru că nu poţi să-ţi pui nici o întrebare “curajoasă”.

“Durata scurtă a timpului este comună tuturor lucrurilor, însă tu fugi de toate sau le urmăreşti ca şi cum ar fi veşnice”.(Marcus Aurelius)

Astfel apare un moment mai delicat, mai pretenţios în care nu reacţionezi exact cum ar trebui. Parcă intenţionat greşeşti tocmai pentru a-ţi schimba unghiul de vedere. Ulterior aştepţi să fii luminat de câteva explicaţii pentru a găsi o scuză plauzibilă la acea reacţie nefericită doar contextual.

Un astfel de moment poate face din tine un regizor bun sau unul de duzină. Orice replică modificată face ca scenariul tău să fie unul cât mai comercial. E bine ca acel moment să fie luat ca atare fără a fi lăsat la macerat în propria hermeneutică.

Chiar dacă momentul nu îţi aparţine în totalitate, unele situaţii te obligă la cumpătare pentru a nu afecta “actorii”.

Te întrebi uneori de ce ai fost alegi să joci în acel film ???? Din lipsă de activităţi; pentru că ţi-ai dorit; pentru că eşti apreciat şi “recunoscut”; pentru că “te excită” rolul pe care l-ai primit; pentru a face figuraţie; pentru CV; pentru a ajuta pe altcineva; pentru distracţie şi atât; etc.

Orice moment de acest gen te face să vezi lucrurile altfel pe viitor, chiar dacă în contextul dat ai procedat corect şi nu ai sufocat pe nimeni cu “moralitatea” din tine.