Ne-încredere

“Există în om o tendinţă de a persista în starea sa, dar în acelaşi timp şi de a se lăsa împins şi condus, şi o nehotărâre de a acţiona el însuşi. Ea creşte atunci când planurile cele mai chibzuite nu reuşesc, precum şi datorită reuşitei întâmplătoare a unor împrejurări neprevăzute, care coincid în mod favorabil”. (Goethe)

Exerciţiu de sinceritate cu tine: aşa apare şi neîncrederea, nehotărârea,etc. Încredere în acest “-ne-“:  majoritatea  înţelege că este nevoie de doi sau mai mulţi pentru a justifica încrederea, hotorârea, dar de fapt modul în care ne raportăm, ne exteriorizăm faţă de ceilalţi poate explica apariţia “marelui” “-ne-“. Ce putem face noi pentru ceilalţi prin încrederea şi hotărârea noastră, cam aşa am putea explica de ce apare tot timpul o conceptualizare a unei emoţii, trăiri, sentiment, etc. În caz contrar concepualizăm frica, teama, panica, etc.

 Din moment ce a încolţit acel firicel al ne-încrederii primele rezultate se văd în viaţa socială a fiecăruia (ai picat un examen pe care ar fi trebuit să-l iei uşor; ai atins o maşină din spatele tău deşi era destul loc pentru a evita acest mic accident, vorbeşti urât unor oameni pe care nu-i cunoşti,etc). În final, fără să îţi dai seama, se văd consecinţele în viaţa afectivă a fiecăruia şi se distrug multe în puţin timp.Acolo se ajunge tot timpul. Suntem atât de slabi încât un singur “click” a declanşat încolţirea acelui firicel din noi care a răspândit acel sentiment de frică şi teamă în propriile forţe, iar acea neîncredere poate face ravagii într-un timp foarte scurt.

Timpul de reacţie şi spontaneitatea fiecăruia face diferenţa. Unii se complac şi sădesc în continuare acel sentiment de teamă şi frică faţă de ei încât îşi pun o bombă cu ceas în interiorul lor, iar alţii au antidotul la astfel de “otrăviri” şi revin ca şi un surfer care după ce a căzut de pe placa sa caută valuri şi mai mari.

Provocările întotdeauna ne fac mari sau mici (depinde doar de noi). Perseverenţa fiecăruia va face ca nimic din acele firicele de teamă, frică, dezordine,haos să nu apuce să încolţească vreodată. “Când cineva face totul cu judecată şi lucrurile nu ies după cum a judecat, el să nu treacă la altă procedare, ci să rămână (mai departe) la ceea ce a hotărât la început”. (Hippocrates)

Orice provocare aduce siguranţă şi linişte dacă este tratată ca fiind un lucru important, dar şi cu responsabilitate. În caz contrar apare ne-hotărârea şi ne- încrederea. De ce ??? Pentru că orice provocare are un grad mare de risc. “Cu cât un lucru este mai important, cu atât e mai plin de risc”. (Syrus)

Ajungând la aceste concluzii nu avem cum să nu-i dăm dreptate lui Pascal : “Lumea ne tratează aşa cum vrem să fim trataţi: urîm adevărul, ni se ascunde; vrem să fim măguliţi, suntem măguliţi; ne place să fim înşelaţi, suntem înşelaţi”.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s