Dacă…

Trăim acele vremuri în care orice discuţie începe sau se termină cu “dacă”.

Dacă aş fi lucrat acolo…..

Dacă aş fi avut norocul sau şansa vecinului……

Dacă aş fi vrut eu să fac aia……

Dacă m-aş fi născut în altă parte……

Dacă…..atunci…..

Ne raportăm prea mult la altceva sau altcineva.

Nu suntem conştienţi de capacitatea noastră şi găsim repede o formă de lamentare vizavi de orice acţiune a noastră.

Întotdeauna ne raportăm la ceva mai bun pentru a scoate în evidenţă zidul în faţa căruia ne aflăm. Ne raportăm la ceva mai puţin bun atunci când simţim nevoia să arătăm lumii că mai mult nici nu puteam face.

La unii lucrurile se mişcă mai repede decât am putea crede, iar la alţii lucrurile nu prea se mişcă şi noi le vedem ca mişcându-se ceva mai încet ca la noi.

Îmi aduc aminte că atunci când eram mic niciodată nu mă grăbeam să citesc o carte într-un timp record. Nu că nu aş fi avut timp. Dar îmi plăcea să trăiesc de la o zi la alta cu acel suspans, care tre’ să recunosc că mă “hrănea” pur şi simplu. Cititul acelei cărţi îşi urma cursul firesc. Trebuia să ai o anumită stare ca să poţi să te implici ca şi cititor. Acea stare nu ţi-o cerea nimeni, ci pur şi simplu te anunţa ea. În acel moment ca şi un somnabul paşii te îndreptau spre pagina care te conecta imediat la complicitatea acţiunii romanului.

În ziua de azi citeşti cartea într-o singură zi,tocmai pentru a demonstra că eşti un cititor care se respectă. Imediat ce ai citit cartea respectivă simţi nevoia de a te raporta la ceva. În primul caz, acel suspans “hrănitor” nu făcea altceva decât să te raporteze la tine însuţi şi atât.

Imediat după anii ’90 chiar şi un serial TV era “hrănitor”. Aşteptam o săptămână sau chiar două până să vad la TV următorul episod. Era aceeaşi chestie ca şi în cazul cărţilor. Până şi în ziua de azi ştiu numele personajelor, acţiunile bune sau mai puţin bune ale lor, etc.

Astăzi în schimb mă uit într-un weekend la 2-3 sezoane dintr-un anumit serial şi simt nevoia să mă raportez la următorul film în următorul weekend.Personajele vor fi în ceaţă după ceva timp, acţiunile lor se vor pierde, iar o idee acolo o voi reţine, asta cât să pot demonstra cuiva că am văzut acel serial.

Această raportare la ceva sau cineva face posibilă existenţa acelui “dacă…..”

Mă defineşte tot ceea ce am clădit în timp, cu răbdare şi gratuit.

Mă schimbă şi mă bulversează tot ceea ce clădesc repede şi contra cost.

Societatea îţi mai prezintă anumite oferte, reduceri în ceea ce priveşte răbdarea şi timpul tău, dar te învaţă în acelaşi timp că totul costă, chiar şi timpul şi răbdarea ta.

“Experienţa: cel mai brutal dintre profesori. Dar, Doamne, cum te învaţă….” ( C.S. Lewis – Criminal Minds, sezonul 5, ep.13)

A trebuit să scriu acest citat că la avalanşa de sezoane din capul meu……

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s