Olimpiada de iarnă

Între 12 şi 28 februarie a avut loc olimpiada de iarnă,a 21-a ediţie, ce a avut loc în Canada la Vancouver, Columbia Britanică şi Whistler.

A fost o competiţie frumoasă la care au participat 82 de ţări care s-au întrecut la 86 de probe astfel:

a) 8 sporturi din categoria celor pe gheaţă: bob, sanie, patinaj, hochei, curling, etc.

b) 3 sporturi din categoria celor alpine: schi, snowboard, etc.

c) 4 sporturi din categoria celor nordice: biatlon, schi fond, sărituri cu schiurile, combinata nordică.

Peste 2700 de sportivi s-au luptat pentru cele 258 de medalii.

A fost o competiţie care şi-a cerut tributul fiind foarte multe accidentări, dar după cum ştim bine un sportiv georgian şi-a pierdut viaţa în încercarea de a fi cel mai bun la sanie.

Doar 12 ţări au reuşit performanţa de a participa la toate ediţiile olimpiadei de iarnă organizate din 1924 şi până astăzi.

Americanii au reuşit să obţină cele mai multe medalii (37 la număr),iar Germanii (30) şi Canadienii (26) au fost cei care i-au urmat pe podium.

Patinajul artistic a fost iarăşi la înălţime, iar la celelalte competiţii a fost o demonstraţie pură a efortului individual şi a spiritului de sacrificiu.

Ajungem şi la partea care ne interesează şi anume delegaţia României  la aceste jocuri olimpice ( formată din 29 de sportivi): zero medalii olimpice şi un bilanţ ruşinos aş spune. Cea mai bună clasare a vreunui sportiv român din cei 29 de participanţi a fost un onorabil loc 11, iar cea mai slabă clasare un loc 58 din toţi atâţia competitori.

Ce e şi mai dureros e că aproape jumătate din concurenţii noştri nu au reuşit să termine proba, unii dintre ei suferind accidente destul de grave (la coborârea cu schiurile sportiva noastră a fost transportată la spital cu elicopterul).

Condiţii nu am avut şi nici nu cred că o să avem vreodată.

Pe de altă parte nu ajută pe nimeni şi nici nu e un raţionament constructiv a gândi că nimic nu se mai poate realiza pe plan sportiv. Lamentările noastre nu ne fac cinste deloc.

Dar cum să nu fii cârcotaş când auzi că o sportivă din Cehia de exemplu, a câştigat concursurile naţionale pe un lac îngheţat,tocmai pentru că nu aveau alte condiţii de a-şi selecta sportivii care să plece la olimpiadă. Şi de pe acel lac îngheţat dintr-un orăşel cu aproape 11.000 de locuitori o tânără de 17 ani a ajuns să câştige medalia de aur la patinaj artistic.

Şi cum să te simţi bine când auzi că o sportivă din Germania a fost refuzată de toţi antrenorii din ţara ei, pentru că era prea mică de înălţime (1.64) şi prea slabă (puţin peste 40 de kilograme) pentru un sport pe ghiaţă. Drept urmare acea tânără sportivă s-a supărat atât de tare şi a avut o voinţă de fier, încât a muncit singură şi a devenit campioană olimpică la patinaj viteză fără să o îndrume vreun antrenor emerit din Germania.

Exemplele pot continua, dar când văd acele clasări ale noastre pe poziţii ruşinoase precum,locurile 58, 54, 52, 36, 27,23,……,11 – îmi vine să urlu……..de bucurie că sunt român.

Ar trebui să umplem un bazin olimpic doar cu lacrimile noastre şi să arătăm măcar o dată că putem şi noi.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s