Nu vedem, nu auzim !!!

Suntem forţaţi în ultimul timp să nu auzim, să nu vedem şi să rămânem ca pe vremea comuniştilor cu simţirea.

Ceea ce simţim însă are ca substrat nevăzutul şi neauzitul. Suntem ca într-un tunel atunci când totul se întunecă, iar noi simţim culoarea neagra din jurul nostru desi nu vedem peisajul schimbat sau nu auzim ecoul peretilor.

Manelizarea României mă forţează să devin un surd al acestei societăţi. Scandalul şi prostia mă forţează să devin un orb al acestei societăţi. Totul în jurul meu face ca în timp să devin mut fiind găsit dopat în actul creativ.

Ceea ce simt e un rezultat al faptului că imaginile fug prea repede, iar sunetele nu se mai apropie de mine. Acest raţionament logic îmi demonstrează că nici nu mă pot exprima prin ceea ce simt.

O voce complotează şi îmi şopteşte “Nu vedem, nu auzim!!!”, iar supraunerea acestei voci umple golul unui nor de praf: “Nu vorbi fără să ştii!!!”

Hai să uităm !!!

În aceste vremuri tot mai mulţi indivizi acuză faptul că sunt sub presiunea unui stres continuu.

În aceste condiţii din ce în ce mai des avem parte de acele goluri ale minţii în care pur şi simplu nu ne putem aduce aminte o informaţie tocmai atunci când nu ar trebui să ne bâlbâim între câteva cuvinte.

“Am un lapsus” îl auzim la ordinea zilei indiferent că suntem la o întâlnire de afaceri, la o întâlnire cu iubita sau între prieteni.

Nu uităm însă divergenţele pe care le-am avut cu ceva timp în urmă sau anumite imagini care nu ne fac să fim mândri de noi înşine.

Cotidianul se impune prin acele imagini şi cuvinte pe care le ţinem minte de parcă am fi nevoiţi să apărem în faţa celorlaţi cu ceva stenograme.

Este aproape uimitor cum cineva uită anumite idei ale unui roman citit cu puţin timp în urmă, dar nu uită nici o virgulă din discuţia ceva mai acidă avută cu iubita, de exemplu.

Putem face un rezumat al ştirilor de la ora 5, dar pentru a exprima o idee ceva mai literară avem nevoie de o anumită stare, sau de un anumit context.

Ne lăsăm duşi de valul informaţiei zilnice fără a ne da seama că scăpăm de sub control propria informaţie care nu este dobândită uşor, de felul ei.

“Hai să uităm” ar fi mesajul întâlnit pe internet, în ziare, în tabloide, doar că el este un mesaj subliminal şi noi nu reacţionăm deloc la abuzul acestui tip de informaţie.

În viitor vom suferi de obezitate de pe urma acestor informaţii care nu sunt chiar uşoare pentru stomacul nostru.