M-am bucurat să văd un comentariu de la un fost coleg de facultate pe care-l respect mult şi chiar mi-am adus aminte de anii studenţiei.
În spatele unor cărţi vom rămâne aceeaşi “derbedei”.
O carte de Nietzsche, un Tudor Gheorghe ?!!! Nu cred. Paharul e gol.
O carte de Nietzsche, un concert de Iris ?!!! Nu cred.Paharul nu e îndeajuns de plin.
O carte de Nietzsche, o sticlă, un pahar, două pahare……….Concluzia: lipicios al dracu’, adică – Paraziţii.
alexciotir.wordpress.com 
Exact aceeasi derbedei,chiar daca astazi,experienta ne mai mustra din cand in cand si nude putine ori ne avertizeaza ca poate am sarit calulu……
Cu acelasi respect