Фрагмент души

O zi liniştită de toamnă atât de utilă unei plimbări pe marginea râului Volhov necesară dansului sacadat parcă al ideilor lui Anatoliy.

Undeva pe o bancă a parcului din apropierea râului sunetul unui acordeon întregea tabloul animat de paşii repezi ai unor studenţi veniţi acasă,în contrast cu paşii molcomi ai unor pensionari veniţi să admire pescăruşii.

Depinde de unghiul din care priveşti tabloul. Paşii repezi te pot îndrepta către ideea unui oraş activ şi plin de viaţă,dar paşii molcomi ai localnicilor îţi descriu un oraş al sunetului istoric răguşit de atâta frumuseţe.

Oraşul pare un pic bolnav la sfârşit de săptămână atunci când toţi se îndreaptă în grabă către Moscova venind de la Sankt Petersburg, acolo unde muncesc din greu pentru a avea un trai mai bun în capitală.

Veliki Novgorod se clatină în cele două zile din cauza traficului, poate şi pentru faptul că este atât de încărcat de istorie, dar şi pentru că a fost zdruncinat serios în al doilea război mondial atunci când şi-a pierdut din farmec şi din frumuseţe. Pare tare complexat la sfârşit de săptămână dar îşi revine imediat ce liniştea se aşează, parcă la un semn al istoriei, pe fiecare frunză căzută deja pe pământul mut, dar grăitor pentru mulţi  în acelaşi timp .  Continue reading