Doar o vorbă să-ţi mai spun

A vorbi mult e un microb care e compatibil 100% cu românul.

Chiar dacă ar fi să asculţi pe cineva care vorbeşte mult şi chiar bine, dar din lipsă de timp astea sunt condiţiile, şi tot ai fi un individ obosit de prea multe cuvinte pe centimetrul pătrat.

Totul se rezumă la înţeles şi în mod special la semnificaţie, dar şi astea trebuie date cu linguriţa şi doar la cei care au reţetă pentru aşa ceva.

Cine spunea că e o mare dovadă de înţelepciune să ştii să asculţi pe cineva, se cam înşela. Ceea ce poţi rosti e într-un fel condiţionat de ceea ce poţi asculta.

E o circularitate care justifică un anumit echilibru la nivel informaţional, la nivel formativ.

A asculta mai mult decât trebuie indiferent de calitatea a ceea ce asculţi e cea mai clară dovadă de alteritate a ceea ce poţi rosti.

Alteritatea lui “IN” şi “OUT” reperezintă de fapt consistenţa puterii jocului cuvântului.

Americanii au acuzat europenii că în această trecere de la “IN” la “OUT” sau invers nu au căutat o formă intermediară care să facă distincţia şi mai clar, ceva de genul “EXIT”.

Acel “EXIT” se referea de fapt la modalitatea de a anticipa ceea ce nu poate urma traseul IN-OUT sau invers, ci dimpotrivă trebuie exclusă din timp tocmai pentru a nu întări şi mai mult acel proces al alterării.

Avem o problemă până şi aici cu infrastructura vorbirii şi eficacitatea utilizării cuvântului.

Avem nevoie de traseee clare pentru a direcţiona cuvântul, ideea, etc. Avem nevoie de sisteme de irigaţie pentru adevăratele culturi de idei, avem nevoie de acele instanţe care să dea verdicte clare în ceea ce priveşte formele “IN” sau cele “OUT”, avem nevoie de integrarea unor idei în cadrul unor temple de recunoaştere, avem nevoie de reciclarea rapidă a unor cuvinte, fraze, idei. Uneori trebuie impuse şi anumite disponibilizări. E nevoie de un adevărat mecanism de transpunere a ceea ce este “IN” şi a ceea ce trebuie să fie “OUT”.

Există corupţie şi la nivelul formelor de activitate ale cuvântului care este transmis  sau recepţionat aproape mecanic fără să ne dăm seama că se creează un limbaj care se manifestă asemeni unei caracatiţe care nu îţi oferă nici o şansă de supravieţuire.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

One Response to Doar o vorbă să-ţi mai spun

  1. stefan says:

    asta mi-a placut

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s