Lacul lui Eminescu

Acesta este lacul “Mihai Eminescu” de la Ipoteşti, Botoşani, locul natal al poetului M.Eminescu.

Ar fi trebuit să fie un loc de promenadă, un loc în mijlocul naturii, un loc care să te ducă oarecum cu gândul la poezia lui Eminescu, un loc care să-ţi ofere linişte sufletească.

În schimb nu găseşti o bancă pe care să te aşezi, mizerie la tot pasul, dacă nu eşti atent poţi aluneca pe o coajă de banană sau pe nişte cartoane pentru mici, peturi de bere, chiştoace de ţigări, etc.

Tot felul de alcoolici vin la lac să pescuiască, se îmbată, fac mizerie, înjură. Dacă îţi trece cumva prin cap să te îndrepţi către Observator pentru a mai simţi şi tu aerul curat din pădure sau să mai vezi şi tu o floare, un muşchi de copac,etc. ţi-ai ales prost momentul că orăşenii la cât de comozi sunt vin şi poluează aerul din pădure circulând cât e ziua de mare, pe acele poteci, cu motoscuterele. Oamenii merg câţiva kilometri în afara oraşului ca să găsească ceva mai rău decât îţi poţi imagina în chiar zonele mărginaşe din Botoşani. Nu convine nimănui, dar nu poţi lua măsuri administrative în probleme de mentalitate.                                                                

Aceste broscuţe sunt singurele care cred că mai recită între ele poeziile lui Eminescu pentru că omuleţii de prin zonă folosesc acest lac drept loc pentru grătar, loc pentru scandalurile conjugale, loc “al iubirii” tinerilor, loc al beţivanilor, loc al pescarilor, loc de fumat, loc de distrus copacii, loc de călcat iarba, loc de urlat, loc de înjurat, etc. Să fim noi sănătoşi că natura nu se supără pe noi. Punct !