Între două bâlbe mici !

Într-o ţară în care toţi dăm lecţii de dicţie vine unul care între două bâlbe mici ne învaţă cum să citim cu mintea şi nu gura căscată.

O prezenţă plăcută în cadrul emisiunii “Garantat 100 %”, Dan C. Mihăilescu întrebat fiind la ce ne ajută cititul a dat un răspuns care chiar mi-a plăcut . Ţoţi încercăm să menţinem măcar un echilibru între ceea ce considerăm a fi bine şi ceea ce considerăm a fi rău. O lectură poate lua ceva din rău şi să potenţeze în ceea ce poate fi mai bun şi asta deoarece defineşte mai bine iluzia care măreşte perspectiva şi astfel totul e în mâna noastră: putem dezechilibra acel raport(între bine şi rău) pe care-l privim cu frică sau  ne rămâne varianta de a da un şut în lada cu cărţi întrebând pe cei din jur ce e cu cărţile alea aici.

Prostul nu e chiar aşa de prost cum îl credem noi că e, atunci când dă cu şutul în lada cu cărţi, dar ferească Dumnezeu ,să înceapă cei care au cărţile în cap şi nu în lăzi, să dea cu şutul în toţi cei care se apropie de lăzile de cărţi.

Good Shot !

Nu aş fi crezut că un sport precum snooker-ul îmi va ocupa timpul seara în această perioadă.

Cam sceptic la început în faţa televizorului asta şi pentru că încă nu eram bine pus la punct cu toate regulile acestui joc.

Campionatul mondial de snooker din această perioadă mi-a demonstrat incă o dată dacă mai era nevoie că acest joc e într-adevăr un sport al celor nobili.

crucible-theatreLa “Crucible Theatre” din Sheffield am avut parte de un spectacol de cea mai înaltă calitate. Chiar dacă s-a întamplat să mai vedem câte un tânăr care din neatenţie a uitat să închidă telefonul, sau poate doar dorea să facă încă o dată reclamă la Nokia, în rest englezii ne-au demonstrat că putem fi mai civilizaţi decât o putem crede. Nu avea cum să fie altfel din partea lor.

Mese de snooker de cea mai bună calitate, sport la cel mai înalt nivel, un respect deosebit între toţi participanţii, arbitri cei mai valoroşi, toate într-o sală în care doar 920 de oameni au fost norocoşi să vadă pe viu această finală, doi jucători de snooker absolut incredibili, iar premiile au fost de peste 1 milion de lire sterline.

higginsScoţianul John Higgins a demonstrat încă o dată că merită să fie cel mai bun din lume (pentru a treia oară) exagerând cu acurateţea loviturilor şi contabilizarea tuturor greşelilor făcute de adversar nelăsându-i acestuia nici o şansă. A luat cu el trofeul pentru care se bat jucătorii de snooker încă din 1927 şi un cec de 250 de mii de lire sterline. A învins cu scorul de 18 la 9 pe contracandidatul său, chiar dacă orice privitor şi-ar fi dorit să vadă o finală mai echilibrată care să fie dusă până în jocul 35 câte erau posibile în această finală.

murphyMândria engleză Shawn Murphy deşi a avut o a doua sesiune catastrofală a demonstrat că este jucătorul potrivit pentru o finală mondială. Greşelile făcute l-au costat enorm în economia jocului şi asta pentru că a observat cu ochii săi că şi la snooker ca şi în orice sport trebuie să mai ai şi noroc, iar lui Higgins i-au cam ieşit de toate. A reuşit să împingă finala în ultima sesiune de luni seara şi asta spune multe.

Pentru privitorii neavizaţi ca şi mine o astfel de finală te învaţă cam tot ce poate fi mai bun în snooker. Într-adevăr este un sport al minţii chiar dacă se rezumă la a da cu un băţ într-o bilă frumos lustruită.

Dincolo de acest joc al nobililor englezi e plăcut să observi că sunt locuri în care respectul, responsabilitatea, profesionalismul nu sunt doar simple cuvinte. Încă o lecţie dată de englezi care ne uimesc de fiecare dată cu calmul lor şi astfel modalitatea de a privi ce e mai bun în sport, în afaceri, în cultură, etc.

Mă înclin în faţa unor asemenea perspective care justifică de fapt acele reguli atât de necesare acelora care au coloană vertebrală.