În vizită !

De cele mai multe ori alegem doar ceea ce este nou pentru noi deoarece tot ce este comun se încadrează în obişnuinţa noastră de zi cu zi, adică este uitat repede pentru că pe de o parte este mai comod, iar pe de altă parte anticipăm voit că nu e altceva decât ceva ce urmează a se repeta în cel mai scurt timp pentru noi. De aceea simţim nevoia de a critica aşa des (în cel mai subiectiv mod al existenţei noastre).

Unii acceptă foarte uşor că dacă ideea vieţii ar fi comprimată doar la câteva vorbe de duh spuse la un pahar de vin bun şi la o ţigară aruncată parcă ostentativ simţurilor noastre, atunci înseamnă că am făcut ceva ce ne va marginaliza extrem de acut faţă de viaţa animalică din jurul nostru.

Mă îndoiesc că totul poate fi rezumat la câteva cuvinte care mai târziu ne va resemna sau ne va însemna cu ceva faţă de ceea ce urmează a se exterioriza fără ca eu să particip(asemeni unui activist de partid).

Din ce în ce mai rar venim în vizită la propriul nostru “EU”, dar cu asumarea răspunderii faţă de ceea ce se manifestă continuu în jurul nostru.

Primim vizite fără a ne face nouă din când în când câte o “vizită”. E mai comod aşa. Nu trebuie să fii profund neapărat doar de dragul imagii tale (răsturnate) dintr-o oglindă imaginară care te face să te pierzi în faţa mulţimii.

Nu ne facem vizite doar pentru că ne este frică să nu descoperim ceea ce poate fi dincolo de o oarecare oglindă, chiar dacă ne folosim doar pentru a nu pierde din imaginea noastră şi aşa mult globalizată.

Ne rupem de noi doar pentru a înţelege cât mai comprimat ce ne explică alţii. Oare asta să fie singura soluţie ???

Mă mulţumesc cu mine doar pentru că aşa vor alţii ! Mai las oare vreo urmă de moralitate în acest sens????

Vă mulţumesc vouă tocmai pentru că sunt prea prea plin de mine !