John Barth – “Varieteu pe apă”

john-barth-varieteu-pe-apa1O carte extraordinară cum de mult timp nu am mai văzut, şi asta nu prim prisma subiectului care e un amalgam de întâmplări reunite sub acelaşi punct de sprijin, ci prin felul cum sunt expuse evenimentele. Se observă clar că John Barth e unul dintre acei autori faţă de care părerea cititorului e unică şi indestructibilă.

Probabil că aici e şi tot misterul aprecierii şi popularităţii acestui autor care  este la a 3-a ediţie la noi în România.

A promis chiar la începutul cărţii că va trage cititorul de guler şi chiar va fi “obscen” cu el în caz că nu va înţelege către ce se îndreaptă.

Într-adevăr nu ai cum să respingi ceea ce Barth afirmă şi asta pentru că în momentul în care observi că parcă prea se bagă în seamă cu tine, atunci de fapt îţi dai seama că participi de ceva timp la acest dialog şi în nici un caz monolog aşa cum ai fi crezut.

john-barth1

E un autor care se impune în faţa cititorului prin respect, prin atitudine, prin acel discurs jovial şi atât de necesar derulării evenimentelor.

Uneori îţi creează impresia că evenimentele decurc în funcţie de cum te implici în acel dialog

Ceea ce mi s-a părut interesant a fost acel chestionar la care ar trebui să fie supus cititorul pentru a putea intui răspunsul care nu îl primeşte la începutul cărţii aşa cum se obişnuieşte.E un chestionar util la sfărşitul cărţii având în vedere că s-a răspuns la el la începutul cărţii.

  Chestionarul ar putea începe aşa:

1.  Cum vi se pare umorul lui Barth ?

 a) Obositor, bătrânesc, plin de glumite răsuflate. Un mod de anihilare a oricărei perspective coerente şi de fragmentare a ideaţiei.

b) Vital, subtil, plin de aluzii maliţioase. Un mod al relativizării adevărurilor absolute şi al dezumflării pretenţiilor.

c) Jumătate a, jumătate b.

2.  Geniul lui Barth este:

a) Indiscutabil; îl face să comită opere enorme pe care toţi le citează şi nimeni nu le citeşte, cu excepţia profesorilor de literatură.

b) Indiscutabil; îl aşază în rândul celor mai mari nume din proza americană a secolului.

c) Jumătate a, jumătate b.

 3.  Faptul că Barth este în acelaşi timp teoretician al postmodernismului şi profesor de literatură este:

a) Un teribil handicap, care-l face să fie obsedat de procedee, tehnică, trucuri, pirotehnie narativă şi jocuri minore.

b)  Un mare avantaj, care-i permite să-şi calculeze la milimetru efectele şi să jongleze cu reacţiile cititorului precum un iluzionist priceput.

c) Jumătate a, jumătate b.

4. Autoreferenţialitatea lui Barth este:

a)  Acel element care îl împiedică să se ocupe de lucruri cu adevărat serioase, de Istorie, de Morală, de Ecologie. Un element care nu prezintă interes decât pentru confraţii săi scriitori, mai ales cei suferind de writer’s block.

b)  Acel element care dă relief şi patos intelectual romanelor sale şi care tră­dează faptul că tot ceea ce citim este la urma urmei o simplă iluzie textuală.

c) Jumătate a, jumătate b.

5. Pasajele „filosofice” sau meditative din Barth sunt:

a)  Pretenţioase, grevate de amatorism, teribiliste, neconvingătoare. Devin cu atât mai false atunci când sunt exprimate de personaje robuste psihic precum Todd Andrews.

b)  Profunde, niciodată peremptorii sau false, ele dau adevărata greutate a cărţilor sale. Devin cu atât mai dramatice atunci când sunt exprimate de personaje robuste psihic precum Todd Andrews.

c) Jumătate a, jumătate b.

6. Faptul că aproape orice pagină din Barth abundă în trimiteri la alte texte:

a)  Ne indică un autor complexat de trecutul cultural sau unul dornic să se aşeze mereu, fie şi la modul derizoriu-ironic, sub umbrela marilor nume.

b) E o intuiţie a intertextualităţii fundamentale a continuum-ului cultural, un simptom al imposibilităţii de a scrie altfel decât rescriind vechile opere.

c) Jumătate a, jumătate b.

7.  Atunci când Barth, printr-una din figurile atât de specifice lui, vă înşală aşteptările pe care tocmai el vi le-a stârnit:

a)  Vă simţiţi abuzat, trădat, exasperat de atâtea lovituri oblice. Autorul ar trebui să fie, asemenea politicienilor, responsabil în faţa cititorilor săi.

b) Simţiţi cum dezorientarea iniţială se schimbă încet în admiraţie pentru acest magician al jocului dublu, capabil să dea în vileag falsitatea credinţelor noastre şi fragilitatea convenţiilor literare.

c) Jumătate a, jumătate b.

 

Cheia chestionarului este simplă:

Dacă predomină răspunsurile A, atunci verdictul dumneavoastră este: Opera plutitoare s-a dus demult la fund, împărtăşind soarta acestei temporare mode literare care a fost – odihnească-se în pace! – postmodernismul.

Dacă predomină răspunsurile B, atunci putem exclama: Fluctuant nec mergitur, Opera plutitoare pluteşte, semn că speranţa de viaţă a postmodernismului nu s-a epuizat încă şi că el ne mai poate rezerva încă multe şi plăcute surprize.

Dacă în răspunsurile dumneavoastră predomină punctul C, atunci… atunci cred că vă aflaţi tocmai pe poziţia în care Barth ar dori să vă aflaţi şi că aţi dat tocmai răspunsul pe care Barth însuşi l-ar fi dat.

 

  E unul din acei autori cărora le place să fie şi jucători şi arbitri fără însă a subestima cititorul.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in recenzii. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s