Igiena de a nu avea speranţă

Vulnerabilitatea actului de a te dedica opţiunii de a trăi cu speranţa sau de a avea o speranţă de când te trezeşti şi până când adormi înseamnă a te constrânge libertăţii de a avea o discuţie cu tine însuţi.

“Tre’ să faci pe mortul ca să nu poţi muri”. 

 În general principiiile după care ne orientăm ne justifică o oarecare igienă a i-nexistenţei unei speranţe care nu se poate suprapune evoluţiei spirituale, ci se impune de obicei prin modalităţile de corelare a unei condiţii de supravieţuire colectivă.

Orice implicare şi participare impune o conştientizare a momentului în care zarurile au fost aruncate şi astfel atenuezi acea mişcare circulară care te aruncă (cu ambalaj cu tot) în mâinile speranţei. Cam aşa îţi poţi impune o astfel de igienă. Altminteri vei fi o simplă piesă de puzzle al unui tablou colectiv ce impune un ritual aproape punctual de aducere a speranţei. Implicit această speranţă în toată generalitatea ei va fi instalată într-un adevărat lăcaş de cult la care vei fi supus şi tu să participi.

Cam aici e cheia acelei igiene: în ambele cazuri se vorbeşte de o implicare, de o participare, doar că în primul caz e vorba de individualitatea fiecăruia şi de potenţarea anumitor principii care justifică cât se poate de obiectiv participarea ta, iar în al doilea caz se merge pe potenţarea unor idei colective, la care şi tu ai participat. E ca şi cum ai muri de calcer pulmonar fără ca tu să fi fumat vreodată.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

4 Responses to Igiena de a nu avea speranţă

  1. doru says:

    Banuiesc ca nu vorbesti decit despre o incercare de deviere a sensului normal al sperantei,sau mai bine zis despre o nefericita improvizatie a destinului sperantei spre rezolvarea unor probleme omenesti.Pe de alta parte,intre “a utiliza in mod curent speranta”si “a exista glossant intr-o infinita discutie cu tine insuti”..intre aceste doua extreme ,cred ca incapem cei mai multi dintre noi.

  2. alexciotir says:

    intr-adevar la o deviere care e din ce in ce mai pregnanta ma refer, si datorita faptului ca din doua variante intotdeauna o alegem pe cea mai simpla, adica pe cea in care este implicata masa, o colectivitate in care participam si noi cat sa ne simtim bine si atat, dar efortul si conduita noastra catre ceva concret, catre ceva care sa reprezinte o responsabilitate la nivel de principii din care sa reiasa acea igiena de care vorbeam, pare un ideal in conturarea individualitatii fiecaruia dintre noi.

  3. doru says:

    crezi ca daca ne folosim prea mult de speranta aceasta isi poate pierde din calitate?

  4. alexciotir says:

    categoric da. Iar noi nu vom fi acei stapani ai propriilor decizii ci ne vom lamenta mereu ca nu am sperat indeajuns de mult.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s