“Mă doare în cot”

Zi de zi la tot pasul întâlnim în jurul nostru din ce în ce mai mulţi oameni care afirmă cu responsabilitate “Mă doare-n cot”, “Nu mai pot eu de ăla sau de aia”, “Nu mă interesează”, iar la cei care cred că au “şcoala vieţii” auzim replici mai profunde, de genul “Mi se rupe”.

De multe ori am impresia că societatea noastră se comportă ca în “Ferma animalelor” a lui Orwell. Nu ştim încă exact care e “porcul”, dar “o punem” şi noi de un complot împotriva lui, asemeni unor comunitari.

Chiar citeam articolul prietenului Adi, “O roabă plină de responsabilitate” şi mă gândeam că întotdeauna indiferent de problemă, sau indiferent de domeniu, se merge pe aceeaşi ierarhie socială. Unii se gândesc cum să facă “voluntariat”, sau cum pot să contribuie la bunăstarea celorlaţi, iar alţii nu ştiu cum să refuze tot mai mult pe zi ce trece.

Ceea ce e dureros e că acei oameni care refuză, unii chiar politicos, nu-mi fac rău mie, prietenului Adi, sau altor oameni, ci îşi fac rău chiar lor.

Să-ţi baţi joc de altcineva poate avea diverse forme, poate fi o strategie pe mai multe niveluri, dar să-ţi baţi joc chiar de tine are o singură formă, un singur sens, o singură consecinţă.

Acei oameni niciodată nu vor putea vorbi despre ei pentru că nu se cunosc încă(şi sincer nici nu cred că se vor cunoaşte cât de curând), dar vorbesc despre alţii pe care la fel nu ii cunosc. Limba română este astfel ciuntită, redusă la câteva regionalisme. Metafora românului pare a fi acum o înjurătură spusă cu intonaţie şi cu mult calm.

Mă interesează acei oameni nu pentru că aş vrea să fac cumva vreo statistică referitoare la fenomenul în sine, dar parcă tot timpul sunt undeva acolo pe lângă tine ca nişte scai şi te forţează şi pe tine ca individ ca atunci când te exprimi să-i explici şi pe ei, dacă s-ar putea tot cu intonaţie, tot calm, să nu-i separi şi să recunoşti public că îi cunoşti de mult şi reprezintă chiar o garanţie.

Nu pot să spun că “Mă doare în cot” sau “Nu mă interesează” privitor la ei, dar nici nu pot accepta că îi cunosc şi că reprezintă o garanţie.

Să dramatizez şi să afirm că ei sunt ca un rucsac plin cu pietre pe care îl car ca un şcolar de dimineaţă şi până seara ?? Nu pot să fac acest lucru.

Să fiu indiferent şi să accept că în funcţie de contextualitatea evenimentului pot fi şi una şi cealaltă variantă ?? Nici opţiunea asta nu imi e la îndemână.

Soluţia pe termen lung ar fi ca o dată cu evoluţia mea culturală ei să se piardă pe drum fără ca eu să fiu vinovat de acest fapt.

Soluţia pe termen scurt ar fi ca eu să mă prefac că îi cunosc, “să-i accept,” cu riscul de a pierde şi ceva din mine, pierdere care mi-ar putea periclita evoluţia.

Apare aceeaşi întrebare ca şi în articolul precedent : Mefistofel sau Faust ?

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in filozofie. Bookmark the permalink.

4 Responses to “Mă doare în cot”

  1. Shilo says:

    Un act de “voluntariat”, de Altruism, este in ultima instanta o modalitate inteligenta de a-ti face un bine tie insuti. Iti pasa de cel de langa tine, fiindca iti pasa de tine. “Iubeste-ti aproapele, asa cum te iubesti pe tine”. Cei carora nu le pasa de oamenii de langa ei, cei pe care “ii doare in cot” de ce se intampla in jurul lor, probabil ca au ramas inca intrun stadiu de infantilism spiritual si n-au prin urmare capacitatea de a intelege inca legatura indisolubila dintre binele propriu si binele comun. Ori poate pur si simplu standardul de “iubire de sine” este atat de scazut, incat ceea ce ofera celorlalti este doar masura a ceea ce isi ofera siesi.

  2. alexciotir says:

    cat de mult bine poti face celui care “altereaza” ceea ce spui tu ????

  3. Shilo says:

    Nu stiu.
    Dar daca a fost vreo aluzie la ceva, sa stii ca nu am inteles-o 😀

  4. alexciotir says:

    nu a fost nici o aluzie. Ci doar te întrebam la modul cel mai serios.Asta pentru că am înţeles ideea ta, doar că forţam un pic nota şi spuneam că faţă de anumite persoane nu te poţi deschide, nu te poţi oferi să-i ajuţi oricât ai vrea, pentru că dacă ai făcut-o intri intr-un joc “vicios” care te alterează.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s