Who are you ?

Adeseori în jurul nostru se pun întrebări precum : Ce este filosofia ?  La ce bun filosofia ? Cât de filosofi putem fi ? Cât de periculoasă e filosofia ? şi întrebările pot continua la nesfârşit.

În general, când stăm de vorbă cu cineva pe tema propriei filosofii inevitabil ajungem la concluzia “Eu am descoperit filosofia……….!!!!!”

Totul se rezumă la finalitatea acestui demers “intelectual” al fiecăruia de pe urma căruia să putem profita ca părtaşi la aceeaşi existenţă.

De fapt ceea ce este mai important lăsăm la voia întâmplării, şi anume faptul că metoda, paşii, principiile pe care le urmăm nu sunt întocmai corecte.

E ca şi cum am cere să fim operaţi deşi suntem sănătoşi şi vrem să devenim “bolnavi” de cultură, de cunoaştere, de tot ceea ce are mai frumos existenţa noastră. “Instrumentele chirurgicale” nu sunt sterilizate, nu sunt de cea mai bună calitate şi ceea ce ar putea fi şi mai grav, nu sunt folosite de cei mai potriviţi.

Marea majoritate atunci când descoperă “tărâmul filosofiei” se plictisesc repede de “nivelul I” al filosofiei (tocmai pentru că te încearcă cel mai mult înainte de a trece la nivelul II, tocmai pentru că necesită cea mai mare parte din timpul şi aşa scurt al nostru) şi doresc să treacă mult mai repede, dacă s-ar putea, la ultimul nivel al filosofiei(poate nu chiar ultimul, dar oricum acolo în vârf de unde să se poată uita în jos).

Doar aşa găsesc de cuviinţă că pot explica lejeritatea cu care unii “recită” Hegel, Kant, Nietzsche, etc. De aceea într-o discuţie “filosofică” introducerea e cea mai scurtă(însoţită şi de câteva zâmbete care să confirme gradul tău de cunoaştere), tocmai pentru a scoate în evidenţă importanţa unei probleme “actuale” care nu mai necesită amânare(timp pierdut incercând să explici Platon, Aristotel,etc.) cu probleme care se rezumă la un simplu “bla, bla, bla”.

Discursul “filosofic” este luat în derâdere astfel tocmai pentru că cei doi “combatanţi” au realităţi diferite.

Lipsa unei metode, a unor principii se răsfrâng asupra noastră în fragmentele de realitate care se întrevăd la orizontul umanului din noi.

“Slice of life” apucă unii dintre cei care totuşi sunt meticuloşi şi constanţi cu utilizarea metodei sau principiilor alese.

Este la fel ca şi în cazul unui tânăr care se descoperă prin intermediul muzicii, să zicem “rock music”: nu doreşte să rămână o “veşnicie” la nivelul I, nivel al unui Led Zeppelin, al unui AC/DC, etc. ci doreşte să treacă mai repede la un alt nivel, unde se va plictisi într-un timp scurt de Sepultura de exemplu şi va dori să ajungă cât mai repede pe culmile înalte al death-metalului, şi în final black-metalului. De îndată ajuns acolo, involuntar va începe să reacţioneze ca un novice şi se va uita prea lung de sus în jos, chiar cu un sentiment de compatimire faţă de sclavii de jos, care muncesc din greu să înţeleagă “sensul acestui drum anevoios”. Ceea ce nu înţelege cel de sus “bogatul unui timp scurt pentru cel de jos şi prea lung pentru el” este că imediat ce sclavul va ajunge în locul său el va dispare, ca în basme, într-o secundă, fără să lase vreo urmă în jurul său care ar putea îmbogăţi sensul.

De ce oare unii nu stau atât cât trebuie să asculte un Mozart, un Verdi, şi se grăbesc repede către un Chopin, care va fi un anonim la descoperirea lui Paganini ? Cum să înţelegi “Carmen” de Bizet doar că ţi-a zis vecinul că e plăcută, fără ca tu să fii implicat în vreun fel în propria ta existenţă ?

Degeaba avem obiectul (lucrarea lui Kant, opera lui Bizet) dacă nu ştim la ce foloseşte în ceea ce ne priveşte.

E ca şi cum ţi-ai dori cea mai frumoasă şi deşteaptă femeie să-ţi fie alături, dar ca să fie şi deşteaptă şi frumoasă înseamnă că într-adevăr trebuie să fie o “femeie” şi nu un obiect ca oricare altul. Şi cum să o ai alături dacă tu nu deţii conceptul de “femeie”. De aceea îi înţeleg pe unii când afirmă că “se înţeleg mai bine cu câinele din casă decât cu soţia”. E simplu !!!!! Omul a ajuns la ultimul nivel al existenţei sale în care el este “zeul” universului său, iar atât căţelul cât şi femeia sunt simple obiecte, care au însă atribuţii diferite (presupun).

Filosofia e bună doar pentru noi, sau poate doar dacă este făcută pentru alţii ????? Muzica este înţeleasă de mine doar pentru “mine” sau pentru celălalt ???????????

Sau poate totul este pentru mine şi implicit pentru ceilalţi, căci doar aşa trec la nivelul următor.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in filozofie. Bookmark the permalink.

3 Responses to Who are you ?

  1. Pingback: Omul este o opţiune culturală at Adrian Ciubotaru

  2. Cold. says:

    Poate am inteles eu gresit aceste randuri, insa imi pare ca in lumina pe care o reflecta, ideea de ardere a etapelor se pierde – experienta pas cu pas este necesara, sunt de acord, dar pana la urma – este sau nu este capabil omul sa arda etape? E o optiune viabila sau numai un tertip care ofera unui novice impresia, “spoiala” unei culturi, unei experiente?

  3. alexciotir says:

    Cold

    Parerea mea e ca anii de ucenicie ai acestui demers vor demonstra mai apoi daca intr-adevar avem o optiune viabila sau doar un tertip, acea “spoiala” de care vorbeai.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s