“Călătorul şi umbra sa”

 Aproape de ora 19.00 mă îndrept spre casă. La cât de inutil am fost azi chiar mă gândesc să sar peste cină, să mă retrag vreo oră la calculator, după care să mă întind în pat încercând să evit acele gânduri care te sâcâie uneori în miez de noapte.

Puţin după miezul nopţii mă întind în pat aşteptând să mă fure somnul din moment în moment.

Vocea: surprize de astea să nu mai îmi faci ! A fost un chin ziua de azi.

Dorind parcă să dau o replică mă afund în cotidianul zilei ce tocmai a trecut rugând vocea să-şi prezinte demisia dacă vrea, că eu mă retrag în “lumea viselor” vreo câteva ore, până când ceasul deşteptător va trage cortina.

Vocea: O să mă sinucid într-o zi !

A doua zi parcă fusese ceva mai bine,iar dacă e să fiu corect, chiar mult mai bine. Asta şi pentru că seara m-am întâlnit cu un profesor de filosofie, amic bun cu care pot să-mi revin uşor dintr-o anumită stare de oboseală psihică. Ca de obicei mă întind în pat aşteptând o nouă zi, care să fie dacă se poate şi mai bună.

Vocea: (scoase un sunet de parcă se juca cu o scobitoare în gură)……Da! Se pare că nu mi s-a acceptat demisia. Te-ai descurcat onorabil azi. Ar fi câteva idei de reproşat, mai ales în discuţia cu amicul tău, dar începe probabil să-şi facă efectul consumaţia din seara asta şi n-aş fi eficient.

Vrând parcă să dau dreptate de astă dată,am o reacţie cât se poate de banală, şi mă întorc pe cealaltă parte fără să scot nici un cuvânt fiind totuşi conştient că mâine seară va trebui să fiu mai responsabil şi mai atent la acuzele care mi se aduc.

A treia zi una la fel de normală, dar parcă pe alocuri banală, fără însă a primi “o notă” proastă din partea mea. Eram pregătit pentru a asculta o critică la care nu se puteau accepta contestaţii, de nici un fel.

Vocea: să încep cu veştile bune sau cu cele proaste ?

Vrând să arăt că sunt responsabil şi accept critica aleg a doua variantă.

Vocea: a) se pare că ai început să uiţi ce e ăla un discurs, şi cu atât mai mult unul filosofic.

b)memoria începe să te părăsească atunci când problema devină ceva mai profundă.

c)nu te mai lăsa dus de valul acestor sloganuri zilnice impuse de societate.

Parcă începeam să înţeleg că uneori e bine să fii mai cumpătat şi să dramatizezi mai puţin anumite aspecte ale vieţii de zi cu zi.

Vocea: aaaaaaaaa!!!! era să uit. Mâine ar fi mai potrivit să nu faci acea ieşire în afara localităţii. Ştii de ce? ai de pregătit “evenimentul” ce va avea loc poimâine. Crezi că îţi permiţi? Dar dacă tot nu mi-a fost acceptată demisia, răspund eu pentru amândoi: “Nu ne permitem!”.

Ca şi un copil care ştie că a greşit cu ceva, mă retrag şi îmi trag perna mai aproape de mine încercând să-mi dau nişte răspunsuri.

Vocea: Şi ca să-mi intru bine în drepturi, “mai pune mâna pe cărţilea alea de care nu te-ai atins de o săptămână aproape”.

 Aşa e!!!! şi “vocea” trebuie şlefuită din când în când, mai trebuie alintată, mai trebuie iubită, preţuită, altfel ea va începe să vorbească din ce în ce mai urât(îţi va zgâria urechea cu sunetele ei) până când într-un final va dispărea.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

One Response to “Călătorul şi umbra sa”

  1. dragos c says:

    Faina ideea postului. Continutul insa, mai tb sa-l diger…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s