“Istoria unei istorii”

Zilele trecute l-am auzit pe Nicolae Manolescu vorbind despre lucrarea sa “Istoria critică a literaturii române” (Editura Paralela 45). Chiar m-am gândit care o fi impactul acestei opere având în vedere că orice critic literar e obligat ca până la o anumită vârstă să scrie o istorie a literaturii. Criticii din generaţia 2000 oricum privesc diferit literatura din vechiul regim, iar de cititorul de rând ce să mai spunem.

De fiecare dată când intru într-o librărie observ că romanele lui Paulo Coelho au schimbat radical opţiunile cititorului român în materie de literatură. Consecinţa: orientarea către scriitorii sud-americani.

Câte unul din fiecare ţară ajunge, că doar sunt câteva state în America de Sud ::))). Aşadar ştim prin ce se impune Brazilia: printr-un “scriitor de geniu” şi printr-o echipă bună de fotbal. Asta ca să nu neglijăm şi celelalte categorii sociale care încă nu l-au citit pe Coelho.

Apoi cititorul român se îndreaptă la est, către Peru, unde îl descoperă pe Mario Vargas Llosa. Aici nu prea ai varianta fotbalului că nu se descurcă prea bine “băieţii”, dar ai o altă variantă în caz că eşti pasionat de istorie şi anume Imperiul Inca. Dezorientat, cititorul nostru se uită în jur şi observă că ar mai fi un Jorge Luis Borges în Argentina. Fără să ştie că deja a trecut într-un alt registru al literaturii, cititorul nostru e mândru că a descoperit un tărâm care îl va face să fie mult mai empatic.

Unii care stau mai prost cu geografia sau care au rău de înălţime (doar la altitudini de peste 5000 de metri) se îndreaptă agale către o ţară precum Portugalia(ţară care tocmai şi-a terminat Nationala 2,ce străbate ţara de la nord la sud, chiar prin interiorul ţării)unde descoperă un laureat al premiului Nobel pentru Literatură şi anume Jose Saramago. Deşi abia a împlinit 86 de ani se pare că a cam fost “driblat” în popularitate de un puşti care va împlini curând 24 de ani, Cristiano Ronaldo, jucător de fotbal la Manchester United.   

Am făcut această paranteză tocmai pentru a scoate în evidenţă faptul că Manolescu face o critică a literaturii de până la 1918, iar generaţia de după 1990 ştie de Moromeţii, de exemplu, doar datorită unor posturi de televiziune precum Naţional Tv sau B1 Tv, posturi Tv care au dat acest film.

Câţi dintre cei tineri se raportează la critica lui S.Damian asupra romanului “Delirul” al lui Marin Preda, critică care oferă o nouă perspectivă asupra receptării acestui roman, şi anume depolitizarea sa.

Câţi dintre ei au avut în mână primul dicţionar critic al literaturii, cel al lui Mircea Zaciu, dicţionar care a căzut şi el victimă tratativelor nesfârşite cu Cenzura.

Câţi tineri mai citesc un Mateiu I.Caragiale, Demostene Botez, Ionel Teodoreanu, Gib I. Mihăiescu, etc.

Tot mai mulţi tineri iubesc filmele româneşti. De ce oare? Tocmai pentru că au fost promovate de anumite posturi Tv, iar de citit “e grele” cărţile.

Dan Puric spunea că “Patericul” este cartea care conţine foarte mult umor pe centimetrul pătrat, însă cred că un tânăr l-ar contrazice foarte uşor cu dovezi precum Shrek, Ice Age, Madagascar.

Unii măcar sunt sinceri şi acceptă o stare de cioranizare în detrimentul unei stări de tulburare sud-americană .

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s