1% Critic

Tot mai mulţi români au ca ocupaţie critica neamului românesc. Pe tot mai mulţi îi auzim rostind cu glas tare că de-a lungul istoriei am fost nişte curve. Ăsta e rezultatul manualelor alternative.

Ne plângeam că nu avem posibilitatea să vedem tot ce e frumos în lumea asta, că nu ne permitem ca alţii. Uite că am ajuns să mai ieşim şi pe afară. Tot mai mulţi au plecat în Spania, Italia, Grecia, Franţa, etc. Nu am vazut pe nimeni să vină în ţară şi să facă analiză pe vreun tablou, sau pe vreo operă de artă văzută în afară. Dimpotrivă au venit să ne spună cât de proşti suntem.

Intelectualii noştri au început să apară pe la televizor şi să critice “mentalitatea românului”. Au criticat atât de bine încât îmi venea să vomit instantaneu la auzul acestui termen de “mentalitate”.

Nu l-am auzit pe Liiceanu dând un sfat, sau o soluţie(de bun simţ) la ce se întâmplă. El apare, face întâi o critică şi dă şi o soluţie, dar una aproape imposibilă, specificâd că suntem prea slabi pentru a face aia, sau aia. Patapievici vine şi ne spune cât de demodat a început să fie Eminescu.

Eliade o fi fost bătut în cap când avertiza că şi dacă dispărem ca naţiune, măcar o carte de Eminescu să lăsăm, căci acea carte va fi întotdeauna paşaportul nostru, acea carte ne va legitima în faţa civilizaţiei. Noica era un bou când vorbea de sentimentul românesc al fiinţei. Ţutea a scris si el nişte aforisme pe care le auzim acum prin metrou.

 Bine că se dă la bac acum Legea lui Tismăneanu.

Dimitrie Cantemir s-a ocupat atât de mult de această limbă frumoasă a noastră tocmai pentru a face loc maneliştilor, care trebuie să recunoaştem că au ridicat pe culmi înalte limba română.

Artiştii noştri nu s-au bucurat de faimă tocmai pentru că nu au avut posibilitatea să-i ducă I.C.R.-ul la New York.

Trebuie să recunoaştem că există astăzi la noi sindromul Patapievici, sindromul Liiceanu, tocmai pentru că aşa au vrut ei, pentru că şi aceştia la rândul lor au avut cum zicea Dan Puric “sindromul premiantului”.

Eu unul nu am nimic cu aceşti intelectuali ai noştri, să nu se înţegeagă greşit, dar ăsta e adevărul.

Şi dacă tot am adus aminte de Dan Puric, la lansarea cărţii acestuia, în acest an, la sfârşitul prezentării, cum era şi normal, s-au pus întrebări din sală, iar prima întrebare adresată domnului Puric, a fost : ” Ce părere aveţi de domnul Patapievici?” şi tot acel domn a continuat foarte bine spunând: “Pentru că dumneavoastră domnule Puric existaţi, iar domnul Patapievici fiinţează”. Cam ăsta e adevărul la noi, oamenii de valoare există (în umbră), iar alţii fiinţează(în lumina reflectoarelor).

Străinii ştiu ce oameni de valoare am avut(şi mai avem), nu trebuie să le mai spunem noi. Grav e, şi ei o ştiu, că nu avem ce să le mai zicem pe viitor. Oricum, ei sunt mai îngrijoraţi decât noi.Pentru că îşi dau seama ce înseamnă aşa ceva.

Noi trăim cu speranţa că ne vom salva, deşi nu ne-a spus nimeni că trăim cu ajutorul aparatelor, date şi alea prin donaţie de la străini.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in idei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s