Urâtul la Kant

Urât din partea lui Kant să ne explice atât de bine conceptul de ”reine vernunft”.

Urât din partea lui Kant să instituie un tribunal care s-o garanteze (conştiinţa de sine) în pretenţiile ei legitime; iar acest tribunal,care se numeşte Critica Raţiunii Pure,prin cunoaşterea de sine impune cea mai grea sarcină, ratiunii.

Urât de mulţi gânditori tocmai pentru că a înţeles atât de bine Logica lui Aristotel.

Unii cred că a scris o carte atât de ”complexă”  tocmai pentru că Urâtul Kant ar fi avut câteva probleme legate de sexualitatea sa. (unii au facut o glumă, iar alţii au luat- 0 de bună).

Urât mi-e să văd că unii cumpără “Critica raţiunii pure” doar pentru că dă bine în bibliotecă sau că e un criteriu în construcţia imaginii lor de intelectuali.

Kant şi-ar fi dorit să-l citeşti într-o cameră urâtă, într-o zi urâtă, la o masă urâtă, de pe o ediţie urâtă. Sa nu crezi ca aşa l-ai fi inteles mai bine, ci doar îţi dădea impresia.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s