Paradoxul feţei, Emmanuel Levinas

În Totalitate şi Infinit, Emmanuel Levinas prezintă undeva pe la pagina 182 imperativul feţei sau altfel spus momentul fenomenalitatii feţei.

Mă priveşte :

“Expresia feţei exprimă o infinitate de semnificaţii”. Cât de ignorantă este faţa în aproximările sale, de nici nu ştie ce spune. Atunci,de parcă am gasi soluţia, ne îndreptăm către celălalt. Surpriză! Faţa lui ne oferă ceva în plus, dar privită în oglindă e o imagine răsturnată.

Levinas ne avertizează însă că : “o faţă nu spune adevărul despre ceea ce exprimă”.

Chiar ne gândeam că aduce ceva lamuritor, dar se pare că nu.

Şi e şi normal să nu găsim un punct de sprijin, atâta timp cât căutăm cheia chiar în semnificaţia feţei. Celălalt are cheia; iar Levinas ne şi oferă soluţia.Încrederea e principiul de bază. Ea “oferă singurul acces în mod fenomenologic corect la faţa celuilalt”.

Simplu! Mă expun, las din condiţii, nu cer semnificaţii şi aştept. Rezultatul vine imediat. Celălalt se prezintă privirii tale ca şi “faţă către faţă”.

Şi acum? Ce facem? Nimic! Cum aşa? Simplu. Asteptăm ca faţa să pretinda nemurirea . Teoretic are drumul liber. Nu mai exista nici un obstacol din partea noastră.

Insă într-un moment observăm ca faţa joacă acelaşi rol ca şi la început, adică încă se scaldă în aproximările sale. Păi cum aşa? Uite aşa!!!!! Faţa vrea o garanţie, adică ea pretinde în continuare nemurirea, dar dacă nu va reuşi măcar să obţină nemurirea celui care o priveşte.

În final, ” faţa celuilalt îmi impune să cred în propria mea eternitate, ca o nevoie a raţiunii sau, ceea ce înseamnă acelaşi lucru, ca o condiţie a hermeneuticii sale infinite”.

Paradoxul unde e???????? Simplu ! Din obişnuiţă credeam că dacă urmăm paşii unei metode şi suntem asemeni unor “debutanţi în filosofie” (Husserl) vom capăta imediat sensuri. Aceasta aduce cele mai multe satisfacţii. Ştiuuu!!!!!!!!!!!

Din nou surpriză !!! Vedem că muncim ca şi nişte sclavi nietzscheeni şi nu avem şi noi nişte sensuri acolo de arătat la “alţii”.

Asta e noutatea cu care vine Levinas. Nunta filosofica fără zestre şi fără cadouri. În lupta cu celălalt eşti plătit la normă. Rezultatul este unul uriaş. Dar de neînteles, pentru că observăm că în jurul nostru  “servieta cu limbajul filosofic” e la braţul tuturora.

Advertisements

About alexciotir

Nascut la Botosani la data de 19.06.1981 . Scoala cu clasele I-VIII o face la Botosani la Scoala nr.11 . In 1995 intra la Liceul "Nicolae Iorga" Botosani . Studiile superioare le face la Iasi la Univ. "Al.I.Cuza" .
This entry was posted in filozofie. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s