Tot mai mulţi intelectuali americani ajung la cocluzia că: analizăm din ce în ce mai mult prostia ignorând astfel beneficiile inteligenţei. Eu unul îi înţeleg.
Deşi face parte din fiecare dintre noi, prostia deranjează. Ea asigură un confort pe care noi singuri nu ni-l putem permite. Probabil de asta şi deranjează : prostia nu ne implică atât cât am vrea noi.
Ea ne spune că suntem niste personaje secundare, dar care îşi joacă rolul foarte bine. Orgolioşi fiind noi refuzăm acest fapt. Vrem să fim personajele PRINCIPALE.
Şi astfel specialiştii americani (după o infinitate de experimente în laboratoare) mai scot vreo două maimuţe în nişte emisiuni cu rating, care ne demonstrează că avem toate motivele să fim personaje principale. Mi se pare rezonabil.
Apar apoi vreo doi scriitori talentaţi care ne întreabă ironic: şi oare câte genii s-ar fi născut în acest Univers dacă n-am fi avut un sprijin major din partea prostiei. Corect ! nimic de reproşat.
Şi chiar se merge pe o analiză la nivel economic : şi oare câţi miliardari ar fi existat fără ajutorul premeditat al prostiei.
Aş mai da câteva exemple, dar mi-e frică să nu mă implic prea tare, atât de tare încât să nu mă dau şi pe mine ca exemplu.
Prostia manipulează spiritul, distorsioneaza realitatea spun aceeaşi americani. Si pe noi ne enervează la culme această situaţie. Iar când suntem în pragul nebuniei, prostia ne întreabă ironic : “Vrei sa joci tu rolul manipulatorului?” Şi atunci, de parcă am simţi capcana care ni se întinde vrem un răgaz ca să fim siguri că luăm decizia buna.
Deşi ne-a executat şi de această dată, prostia vine şi ne dă şi morala, şoptind la urechea omului : “Time is money, MAN !!!”
alexciotir.wordpress.com 