Se termină filosofia odată cu Hegel, Marx, Nietzsche, Heidegger şi-şi caută rătăcită, sensul propriei morţi ?

Întotdeauna am crezut, că filosoful moare atunci când în el se naşte un sentiment de incapacitate creatoare în faţa unui alt sentiment despre care tu nu ştii decât că e definit printr-o circularitate continuă.

Da ! răspunsul e afirmativ. De ce? Pentru că toţi anunţă faptul că astfel filosoful se naşte pentru a doua oară. Un sentiment foarte ciudat te cuprinde, deoarece se presupune că urmează a se transforma ”oarecum” într-un sentiment de frică ( doar dacă devii un sclav al limbajului).

De ce ? Pentru că la un moment dat ” aproape” vei fi convins că el se va naşte aşa la infinit (important e să înţelegi sentimentul ”re-învierii”). Greu de crezut, dar vei intra fără să-ţi dai seama într-o definire a circularităţii unei ”deveniri” de fapt. Iar, când deja va fi prea tarziu, tu o să-ţi dai seama că acel sentiment a murit demult.

Acum însă începe ceea ce e cel mai interesant, şi anume că ”devenirea” se va defini mult mai clar şi datorită faptului că nu mai reuşim să percepem acea circularitate a ei (comprehensiunea sentimentului ”re-învierii”).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s