Drama dictaturii este aceeași: imagini imense ale comandatului suprem, salve de tun, urlete de groază, spectacole de prost gust(regizate), partea feminină infiltrată și filmată peste tot, grupuri imense de copii care par să înțeleagă istoria mai bine decât oricine, zile întregi de doliu și jale, minute întregi de reculegere pentru toată lumea indiferent de poziția lor geografică, chemarea tuturor celor de peste granită să fie alături de conducătorul lor iubit, o isterie totală și imagini de groază,bine alese pentru cei care vor să știe ce se întâmplă cu nord-coreenii suferinzi.
Advertisement
